Minian

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Minian (minyan) (în ebraică:מניין) este, după legea religioasă iudaică (Halahá) un grup de cel puțin zece evrei adulți care s-au adunat pentru a îndeplini anumite porunci ale religiei cum ar fi rugăciunea comună. Pentru rugăciunea publică, este necesar un minian de 10 evrei cu vârsta peste 13 ani, care era în iudaismul antic și tradiția evreiască vârsta majoratului.[1]

Sursa necesității unui minian în religia iudaică[modificare]

Necesitatea unui minian este dedusă din midrașul - adică explicarea versetului biblic „Și am fost sfințit printre (b'tokh) copiii lui Israel” ונקדשתי בתוך בני ישראל (Leviticul 22, 32) [2] iar sursa pentru minianul alcătuit din zece persoane este predica care apare în Tratatul Berakhot din Talmud (Mișna și Ghemara): „Nimic sfânt nu va fi mai puțin de zece. Ce înseamnă asta? Căci (ne-) a învățat Ravnay, fratele lui Rabbi Hiyya bar Abba", care a legat expresia «printre» din Cartea Leviticului, l 22, 32) cu un text din Cartea Numeri, 16,21) care spune „Osebiți-vă de obștea aceasta” [3]Cuvintele „obștea aceasta” se referă la cele zece iscoade (doisprezece iscoade, mai puțin Iosua ben Nun și Kalev ben Yefune) din rândul obștei, iar Ghemara cere ca, așa cum acolo „în mijlocul obștei" era vorba de zece, tot așa a fi „printre copiii lui Israel” este o aluzie la un număr de cel puțin zece persoane.[4]

În Cartea a Doua a Macabeilor, Iuda Macabeul este menționat, fugind cu oamenii săi în munți, unde au mâncat ierburi pentru a nu se împărtăși cu impurități. Conform traducerii lui Daniel Schwartz, se spune că în jurul lui Iuda era un grup de „aproximativ zece” , iar după Schwartz, aceasta pare a fi una dintre cele mai vechi atestări ale conceptului de minian, alături de o altă atestare, din aceeași perioadă, în Serach HaYachad, Manualul de disciplină al comunității de la Qumran, din Manuscrisele de la Marea Moartă(coloana 6, rândurile 6-7)

Porunci religioase în iudaism, care necesită minian[modificare]

În iudaism, toate rugăciunile publice trebuie să fie ținute în prezența cel puțin a unui minian. Rugăciunile specifice care necesită un minian sunt:

  • Kaddish
  • Birkat Kohanim (Bincuvântarea „preoților” kohanim)
  • Barhu
  • rugăciunea Kedusha (Sfânt, sfânt, sfânt...)
  • Citirea Torei în sinagogă
  • Repetarea rugăciunii de către shliah tzibur sau hazan la rugăciunea Amidá
  • Sheva brahot (cele șapte binecuvântări) la nuntă și în prima săptămână de căsnicie

Dacă există un minian la o masă, numele lui Dumnezeu este adăugat la textul rugăciunii Zimun de dinaintea Binecuvăntării la terminarea mesei. (Birkat Hamazon)

Există situații în care minianul este obligatoriu doar la începutul îndeplinirii unor porunci religioase, dar în continuare, ceremonia poate avea loc și fără minian: de pildă, Brit Milá(circumcizia), Kidushin sau Erusin (Logodna), citirea sulului Meghilat Ester (cuprinzând Cartea Ester la sărbătoarea Purim, precum și la înmormântare.

Despre virtuțile rugăciunii în minian[modificare]

În afară de rugăciunile care necesită un minian, Rugăciunea Shmone-esre (Optsprezece) poate fi rostită individual, dar este rugăciunea principală în congregație și este considerată o virtute a o rosti în colectiv.

Rabinul Israel din Radzin „Mishna Berura” (Învățătură limpede), bazându-se pe cartea „Haiei adam” (Viata omului) a rabinului Avraham Danzig, spunea că, deși Rugăciunea Optsprezece nu necesită un minian, ea este, totuși, rugăciunea principală în congregație, atunci când închinătorul ajunge la rugăciunea Amidá alături de congregație și își începe rugăciunea împreună cu ea.

Rabbi Shimon Bar Yohai în Tractat Brakhot (7, coloana a doua) citează o sursă pentru virtutea minianului: Este scris וַאֲנִי תְפִלָּתִי לְךָ ה' עֵת רָצוֹן „Și mă voi ruga Ție, Doamne, la un moment de bunăvoință” Psalmul 69,15[5] Când este „un moment de bunăvoință” (divină)? Oridecâteori toată congregația se roagă.

Și Maimonide în Mishne Tora, Sefer Ahava, Hilhot Tefila, capitolul 8, halaha 1 scrie: Rugăciunea colectivă este întotdeauna ascultată și, chiar dacă iau parte la ea și păcătoși, Cel Sfânt, binecuvântat fie El, nu este nemulțumit de rugăciunea maimultora. Prin urmare, o persoană ar trebui să se împărtășească cu congregația și nu ar trebui să se roage individual oridecâteori se poate ruga cu congregația. Oridecâteori un om se va scula de dimineață și va merge seara la sinagogă, rugăciunea lui este ascultată în orice moment, numai la ​​sinagogă.

Note[modificare]

  1. ^ La evreii etiopieni Beta Israel este vorba de doisprezece bărbați, după numărul triburilor israelite
  2. ^ „Ca sa fiu Eu sfânt între fiii lui Israel” în Biblia ortodoxă - traducerea sinodală în limba română
  3. ^ Numeri 16, 21 în Biblia ortodoxa
  4. ^ Talmudul babilonian, Brakhot,21, coloana 2
  5. ^ Iar eu întru rugăciunea mea către Tine, Doamne, am strigat la timp bine-plăcut.în Biblia ortodoxă Psalmul 68,15)