Mkrtich Khrimian

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Mkrtich Khrimian
Date personale
Funcția episcopală
TitlulCatolicos al Tuturor Armenilor
Perioada26 septembrie 1893 - 29 octombrie 1907

Mkrtich Khrimian (în armeană Մկրտիչ Խրիմեան, în ortografia armeană reformată: Մկրտիչ Խրիմյան; n.  ?) a fost un educator și publicist armean ce a servit ca catolicos al tuturor armenilor⁠(d) din 1893 până în 1907. În această perioadă a fost cunoscut ca Mkrtich I din Van (Մկրտիչ Ա Վանեցի, Mkrtich A Vanetsi).

Biografie[modificare]

Născut la Van, unul dintre cele mai mari orașe din Armenia turcească⁠(d), Khrimian a devenit preot celibatar (vardapet) în 1854 după decesul soției și fiicei sale. În anii 1850 și 1860 a servit ca egumen la două mănăstiri importante din Armenia turcească: Varagavank de lângă Van și Mănăstirea Surb Karapet de lângă Muș. De-a lungul acestei perioade a înființat școli și ziare în ambele mănăstiri. A slujit ca patriarh armean al Constantinopolului⁠(d) — cel mai influent personaj din cadrul comunității armene otomane — din 1869 până în 1873 și a demisionat din cauza presiunii guvernului otoman, care îl vedea ca o amenințare. A fost șeful delegației armene la Congresul de la Berlin din 1878. Întors din Europa, i-a încurajat pe țăranii armeni să urmeze exemplul popoarelor creștine balcanice, prin lansarea unei lupte armate pentru autonomie și independență de turcii otomani.

Între 1879 și 1885 a slujit ca prelat al Vanului, după care a fost trimis în exil la Ierusalim. A fost ales cap al Bisericii Armene în 1892, a fost instalat în funcție un an mai târziu și a slujit în această poziție până la moarte. S-a opus încercării guvernului rus de confisca proprietățile Bisericii Armene în 1903, care mai târziu a fost anulată datorită eforturilor sale. Ulterior, Khrimian a susținut mișcarea eliberare a revoluționarilor armeni.

Este un personaj impozant în istoria armeană modernă și este numit afectuos Khrimian Hayrik[a] (hayrik este diminutiv pentru „tată”).[1] Un apărător binecunoscut al intereselor și aspirațiilor armenești, se consideră că activitățile sale au pus bazele dezvoltării naționalismului armean și al mișcării de eliberare națională⁠(d) rezultate de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.

Referințe[modificare]

Note[modificare]

  1. ^ armeană clasică: Խրիմեան Հայրիկ; reformată: Խրիմյան Հայրիկ

Citări[modificare]

  1. ^ Sheklian, Christopher (). „Venerating the Saints, Remembering the City: Armenian Memorial Practices and Community Formation in Contemporary Istanbul”. În Agadjanian, Alexander. Armenian Christianity Today: Identity Politics and Popular Practice. Ashgate Publishing. p. 162. ISBN 978-1-4724-1271-3. 

Bibliografie[modificare]