Nicolae Batzaria

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Nicolae Batzaria
Date personale
Activitate
Opere semnificative 
Note

Nicolae Constantin Batzaria (n.  ?) a fost un prozator și publicist de origine aromână.

Timp de opt ani a fost senator în parlamentul otoman, fiind și un exponent de bază al partidului „Uniune și Progres”. În 1913, în timpul crizei balcanice, a avut și funcția de ministru al Lucrărilor Publice în guvernul turcesc. În cadrul acestei funcții, a reprezentat Imperiul Otoman la încheierea Tratatului de Pace de la Londra din 1913.

A fost director al primului ziar aromânesc editat în România (Deșteptarea, 1908). După 1920, stabilit în România, a fost senator.[1]

Ca publicist pentru copii este cunoscut sub numele de „Moș Nae”, creatorul faimosului Haplea,[2] din vremea când a redactat Revista Dimineața Copiilor.

A fost arestat și a murit pe 28 ianuarie 1952, în lagărul de la Ghencea.[3]

Cărți publicate[modificare]

  • Nu tot ce zboară se mănâncă, București, Editura Alcay & Calafeteanu, 1921.
  • Turcoaicele, Editura Viața Românească, Iași, 1921;
  • Spovedanii de catâne, nuvele din viața turcească, s.d., 1921;
  • Turcia junilor turci: din lumea islamului, Editura Ancora, Alcalay și Calafeteanu, București, 1922.
  • România văzută de departe, București, Editura Viața Românească, 1922, 1923.
  • Colina îndrăgostiților; schițe și nuvele din viața orientală, Editura Viața Românească, București, 1923;
  • Părăvulii, Tipografia Cultura Neamului Românesc, București, 1923; Syracuse, New York, Editura Cartea Aromână, 1989.
  • Suflete de viteji, Editura Cartea Românească, București, 1925
  • Sărmana Leila : roman din vieața cadânelor, Editura Cartea Românească, București, 1925.
  • Haplea la București, Editura Adevărul, București, 1929.
  • Mițu Mițișor și Sosoiu Sosolici. Minunatele întâmplări a doi pisoi, Tipografia „Lupta”, București, 1929.
  • Unchiul meu Adam, Editura Cartea Românească, București, 1933, 1934.
  • Anecdote, Editura Societății Cultural Naționale Apostol Mărgărit, București, 1935.
  • Martinică și Puky. O povestire cu multe peripeții, Editura Adevărul, București, 1935.
  • Michi Maus în Țara Viselor, Adevărul, București, 1936.
  • Fior Voinicul. Coperta și desenele de pictorul Pascal, Editura Ziarului Universul, București, 1937.
  • Ștrengărelu. Roman din viața școlărească. Coperta și desenele de pictorul Pascal, Editura Ziarului Universul, București, 1938.
  • În țara copiilor trântori, Editura Ziarului Universul, București, 1938.
  • Lir și Tibișir, Editura Ziarului Universul, București, 1938.
  • Păpușica, Editura Ziarului Universul, București, 1938.
  • Inelul pierdut, Editura Ziarului Universul, București, 1943.
  • Mica Robinson, Editura Ziarului Universul, București, 1939, 1943.
  • Genoveva de Brabant, Editura Ziarului Universul, București, 1945; Imago, Sibiu, 1993.
  • Povești de aur, Editura Ziarului Universul, București, 1944; reeditare, Editura Tineretului, București, 1968; Editura Ion Creangă, București, 1979, 1987, 1994; Sedcom Libris, București, 2013.
  • Din lumea Islamului, Editura Profile Publishing, București, 2003.
  • Importanța aromânilor pentru România, Editura Etnologică, București, 2006.[4]

Note[modificare]

  1. ^ Lucian Boia, Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 și 1950, Editura Humanitas, București, 2012.
  2. ^ Mihaela Cernăuți-Gorodețchi, Literatura pentru copii. Sinteză critică, Editura Universitas XXI, Iași, 2008.
  3. ^ Gheorghe Grigurcu, Imposibila neutralitate, Institutul European Iași, 1998.
  4. ^ Elena Bâldea, Esențe armânesti sau despre Nicolae Constantin Batzaria. Pe urmele lui Moș Nae într-un periplu de excepție pe tărâm valah, Școala Doctorală de Filologie, Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia, 2017.

Bibliografie[modificare]

  • Dumitru Micu, Scurtă istorie a literaturii române vol. III, Editura Iriana, București, 1996.
  • Hristu Cândroveanu, Literatura română pentru copii, Scriitori contemporani, Editura Albatros, București, 1988.
  • Ionel Zeana, Vulturii Pindului (roman), Editura Scara, București, 2002.

Legături externe[modificare]

Vezi și[modificare]