Ningxia

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Ningxia
宁夏回族自治区
Níngxià Huízú Zìzhìqū
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ningxia,[a] oficial Regiunea Autonomă Ningxia Hui, este o regiune autonomă din nord-vestul Chinei. În trecut doar o provincie, Ningxia a fost încorporată în Gansu în 1954, dar în 1958 a fost separată de Gansu și reconstituită ca regiune autonomă a etniei hui, una dintre cele 56 de etnii recunoscute oficial ale Chinei. Douăzeci la sută din populația hui a Chinei locuiește în Ningxia.[3]

Ningxia este mărginită de Shaanxi la est, Gansu la sud și vest și Regiunea Autonomă Mongolia Interioară la nord și are o suprafață de aproximativ 66.400 km2. Această regiune cu populație rară este în mare parte un deșert și se află parțial pe Platoul Loess și în vasta câmpie a Fluviului Galben și conține partea de nord-est a Marelui Zid Chinezesc. De-a lungul a aproximativ 2000 de ani, începând din timpul dinastiei Qin a fost construit un sistem extins de canale (cu o lungime totală de aproximativ 1397 km)[4]. Proiectele extinse de recuperare a terenurilor și de irigații au făcut posibilă dezvoltarea agriculturii. Regiunea aridă Xihaigu, care acoperă o mare parte a provinciei, suferă de o severă penurie de apă, pe care canalele sunt menite să o atenueze.

Ningxia a fost zona centrală a statului Xia de Vest în secolele XI-XIII, fondată de poporul tangut; numele său, „Pașnica Xia”, se trage de la cucerirea mongolă a țării.[5] Tanguții au avut realizări semnificative în literatură, artă, muzică și arhitectură și au inventat scrierea tangută. Mult timp una dintre cele mai sărace zone ale țării, mica sa industrie vinicolă a devenit importantă economic începând din anii 1980. Înainte de dezvoltarea viticulturii, cele 6,8 milioane de locuitori din Ningxia, dintre care 36% sunt musulmani din grupul etnic hui, se bazau în mare măsură pe creșterea animalelor, agricultura de subzistență și cultivarea gojiului folosit în medicina tradițională chineză. De atunci, Ningxia s-a specializat în vinificație. În 2017 regiunea avea aproape 40.000 ha de podgorii și producea 120 de milioane de sticle de vin - un sfert din întreaga producție națională.[6]

Orașe[modificare]

  • Yinchuan⁠(d) (银川市), 9.555 km², 1,38 mil. loc., capitala;
  • Shizuishan⁠(d) (石嘴山市), 5.213 km², 730.000 loc.;
  • Wuzhong⁠(d) (吴忠市), 20.395 km², 1,1 mil. loc.;
  • Guyuan⁠(d) (固原市), 14.413 km², 1,51 mil. loc.;
  • Zhongwei⁠(d) (中卫市), 16.824 km², 1,02 mil. loc..

Note[modificare]

  1. ^ /nɪŋˈʃɑː/,[1]/ˈnɪŋˈʃjɑː/;[2] Format:Zhi, Mandarin: [nǐŋ.ɕjâ]; alternately romanized⁠(d) as Ninghsia

Note bibliografice[modificare]

  1. ^ „Ningxia”. Lexico⁠(d) UK English Dictionary. Oxford University Press. Arhivat din original la . 
  2. ^ Format:Dictionary.com
  3. ^ „By Choosing Assimilation, China's Hui Have Become One of the World's Most Successful Muslim Minorities”. The Economist. . Accesat în . 
  4. ^ „By Choosing Assimilation, China's Hui Have Become One of the World's Most Successful Muslim Minorities”. The Economist. . Accesat în . 
  5. ^ Hsieh, Chiao-min; Falkenheim, Victor C. „Ningxia”. Encyclopædia Britannica (în English). Arhivat din original la . 
  6. ^ „By Choosing Assimilation, China's Hui Have Become One of the World's Most Successful Muslim Minorities”. The Economist. . Accesat în . 
Adus de la https://ro.sberopedia.org/index.php?title=Ningxia&oldid=4233818