Nora Piacentini

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Nora Piacentini
Date personale

Nora Piacentini (n.  ?) a fost o actriță română de teatru din perioada interbelică, cunoscută pentru talentul său artistic și pentru rolurile interpretate pe scene importante ale vremii.

Biografie[modificare]

Inspirată de spectacolul Moartea civilă al actorului Ion Manolescu, Nora Piacentini a decis să își urmeze visul de a deveni actriță, mutându-se la București. A studiat la Conservatorul de Artă Dramatică sub îndrumarea lui Constantin Nottara, una dintre cele mai influente figuri ale teatrului românesc.

Cariera artistică[modificare]

Debutul său pe scenă a avut loc la Teatrul Popular, unde a interpretat un rol în piesa Școala femeilor de Molière. Ulterior, a colaborat cu mai multe teatre importante din București, printre care:

  • Teatrul Regina Maria
  • Teatrul Vesel
  • Teatrul Comedia

Unul dintre rolurile sale cele mai apreciate a fost cel al Vagabondului Luca în Domnișoara Nastasia de G. M. Zamfirescu, montat la Teatrul Maria în anul 1932.

Nora Piacentini a colaborat cu nume mari ale scenei românești, printre care Nicolae Stroe și Vasile Vasilache, devenind una dintre actrițele populare ale vremii. În anii 1941-1942, a fost membră a trupei lui Sică Alexandrescu, jucând alături de actori celebri precum Ion Iancovescu, Jules Cazaban, Radu Beligan și Grigore Vasiliu-Birlic.

Printre spectacolele în care s-a remarcat se numără:

  • Kiki de André Picard (1939) – Teatrul Comedia
  • Mărgeluș (1942) – Teatrul Comedia
  • Pensiunea dragostei de Al. Kirițescu și N. Vlădoianu (1943) – Teatrul Alhambra

Unul dintre cele mai importante roluri din cariera sa a fost cel al Domnișoarei Cucu în piesa Steaua fără nume de Mihail Sebastian, în regia lui Soare Z. Soare. Premiera spectacolului a avut loc la 1 martie 1944, pe scena Teatrului Alhambra, iar distribuția a inclus actori precum Radu Beligan, Maria Mohor și Nineta Gusti.

Viața personală și decesul[modificare]

Nora Piacentini a fost căsătorită cu actorul Nicolae Stroe, iar ulterior cu Mircea Șeptilici, care avea să anunțe moartea sa în ziarul Universul din 15 ianuarie 1945.[1] Artista a fost înmormântată la Cimitirul Bellu Catolic, pe 15 ianuarie 1945.[1][2]

Circumstanțele sinuciderii sale rămân neclare. Perioada în care a murit a fost marcată de schimbări politice și sociale majore, precum și de pierderi tragice în lumea artistică – regizorul Soare Z. Soare fusese ucis accidental în august 1944, iar dramaturgul Mihail Sebastian murise într-un accident în mai 1945. Se speculează că problemele personale și dificultățile profesionale ar fi contribuit la decizia sa de a-și pune capăt vieții.

Moștenire[modificare]

Deși viața și cariera Norei Piacentini au fost scurte, contribuția sa la teatrul românesc interbelic rămâne semnificativă. Prin interpretările sale, a adus un plus de valoare spectacolelor în care a jucat, iar talentul său a fost recunoscut de marii regizori și actori ai vremii.

Note[modificare]

  1. ^ a b Mircea Șeptilici (). „Decese”Necesită abonament cu plată. Universul. Arcanum.com (nr. 11 (an LXII)): pag. 5. Accesat în . Mircea Septilici are durerea să anunțe încetarea din viață a scumpei sale soții Nora Piacentini. [...] rămășițele pământești vor fi transportate la cimitirul Catolic din șoseaua Olteniței [...] 
  2. ^ „ÎNMORMÂNTAREA ARTISTEI NORA PIACENTINI”Necesită abonament cu plată. Ultima oră. Arcanum.com (nr. 99 (an II)): pag. 1. . Accesat în . La cimitirul catolic Bellu a avut loc ieri trista ceremonie a înhumării rămășițelor pământești ale regretatei actrițe Nora Piacentini.