Omul mort

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Omul mort
Fișier:Edouard Manet 073 (Toter Torero).jpg
Descriere generală
ArtistÉdouard Manet
Datare1864 - 1865
Materialeulei pe pânză
Dimensiuni75,9 × 153,3 cm
AmplasareNational Gallery of Art, Washington, D.C., SUA

Omul mort este o pictură în ulei pe pânză din 1864-1865 a pictorului francez Édouard Manet, realizată într-o perioadă în care Manet era puternic influențat de teme spaniole și de pictori spanioli precum Diego Velázquez, Francisco de Goya și de coride.[1] La 14 septembrie 1865, Manet i-a scris lui Baudelaire:

„Unul dintre cele mai frumoase, mai curioase și mai groaznice spectacole pe care le poate vedea cineva este o vânătoare de tauri. La întoarcere, sper să pun pe pânză aspectul strălucitor, pâlpâitor și în același timp dramatic al coridei la care am participat.[2]”

Printre celelalte picturi ale sale pe această temă sunt Matador salutând[3] și Corida.[1]

Fișier:Édouard Manet - La corrida.jpg
Corida (New York, Frick Collection).

Lucrarea a făcut parte inițial dintr-o compoziție mai mare intitulată Episod dintr-o coridă, influențată direct de pictura La Tauromaquia a lui Goya și de Luptele cu tauri a lui Alfred Dehodencq.[4] Pictura a fost acceptată pentru Salonul din 1864, unde mulți critici au identificat Un soldat mort ca fiind una dintre principalele inspirații pentru personajul care a devenit Omul mort. Aceasta e posibil să fi fost realizată de un artist napolitan, dar atribuită lui Diego Velázquez și s-a aflat apoi în colecția lui Hermann Alexander de Pourtalès, ulterior fiind achiziționată de National Gallery, Londra.[5] În relatarea sa completă despre Salonul de la Paris din 1864, Théophile Thoré-Burger a afirmat chiar că „figura toreadorului mort este copiată cu îndrăzneală după o capodoperă din galeria Pourtalès, pictată de Vélasquez”.[6][7] A insinuat că Manet a copiat direct acea lucrare, un comentariu respins cu fermitate de Baudelaire.[8] [9]

O fotografie foarte mare a Soldatului mort a fost publicată de Goupil în 1863 și unii chiar au teoretizat că Manet a văzut originalul înainte de a picta Episod dintr-o coridă.[10] De asemenea, criticii au identificat pictura ca fiind influențată de Cezarul mort al lui Jean-Léon Gérôme sau chiar de o ilustrare din romanul Histoire de Gil Blas de Santillane de Jean Gigoux.[8] Influența principală a fost, probabil, Vélasquez, o influență care se vede și în Execuția împăratului Maximilian de Manet. De asemenea, criticii au batjocorit lipsa de alinare a Episodului, proporțiile slabe ale figurilor sale și spațiul ireal. Deranjat de această critică, Manet a împărțit pânza în două.[4][6] A păstrat două părți ale operei originale - Omul mort este una dintre ele, deși a fost supusă unei reelaborări majore de către Manet după ce a fost tăiată din lucrarea inițială, transformând-o într-o puternică lucrare independentă. Pentru a-i conferi un caracter mai universal, el a redenumit-o cu numele pe care îl are acum și pentru a fi prezentată la Salonul din 1867][11]. Cealaltă parte păstrată de Manet este acum intitulată Corida - semnătura lui Manet i-a fost adăugată după moartea sa.

Note[modificare]

  1. ^ a b (Cachin, Moffett & Wilson Bareau 1983, p. 237)
  2. ^ (Tabarant 1947, p. 373)
  3. ^ (Cachin, Moffett & Wilson Bareau 1983, p. 240)
  4. ^ a b (Cachin, Moffett & Wilson Bareau 1983, p. 195)
  5. ^ „Italian School, A Dead Soldier, 17th century”. 
  6. ^ a b (Cachin, Moffett & Wilson Bareau 1983, p. 196)
  7. ^ (Thoré-Burger & Bürger 1870, p. 98)
  8. ^ a b (Cachin, Moffett & Wilson Bareau 1983, p. 197)
  9. ^ (Pichois & Ziegler 1973, p. 386)
  10. ^ Coffin Hanson 1977, p. 81-84.
  11. ^ (Cachin, Moffett & Wilson Bareau 1983, p. 198)