Ostalgie

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Fișier:Flag map of East Germany (1959–1990).svg
Steagul și conturul fostei Republici Democrate Germane (1959–1990)
Fișier:Ostalgie.jpg
Tarabă cu articole din RDG (Berlin, 2006)

În cultura germană, ostalgie („ost” însemnând est; немецкий язык: [ˌʔɔstalˈɡiː] Fișier audio „De-Ostalgie.ogg” inexistent) este nostalgia pentru aspecte ale vieții din Germania de Est comunistă. Termenul a fost inventat de comediantul est-german Uwe Steimle în 1992.

Sociologul Thomas Ahbe susține că termenul „ostalgie” este adesea înțeles greșit ca o lipsă de dorință de integrare, o încercare de a inversa reunificarea Germaniei și de a reinstaura RDG. Totuși, Ostalgie este mai degrabă o strategie de integrare folosită de est-germani care doreau să-și păstreze experiențele, amintirile și valorile proprii, incompatibile cu cele ale majorității vest-germane. Ca în alte cazuri de nostalgie comunistă, există diverse motivații: ideologice, naționaliste, dorul de un statut social sau de o stabilitate pierdută, dar și estetice sau ironice.[1]

În 2023, un sondaj a arătat că, în timp ce 52% dintre germanii care locuiesc în fosta Germanie de Est se identifică drept germani, 40% se identifică drept est-germani.[2][3]

Istorie[modificare]

Ostalgie este un termen complex, care nu ar trebui descris ca o simplă emoție de nostalgie. Deoarece se leagă de istoria Războiului Rece, termenul trebuie examinat în context istoric și în influența actuală asupra societății occidentale. Divizarea Germaniei în Est și Vest pentru mai bine de 40 de ani a dus la formarea unor identități distincte între cele două regiuni. În ciuda limbii și a istoriei comune, RFG (capitalistă) și RDG (socialistă) difereau în multe privințe politice, economice și culturale.[4]

Efecte[modificare]

Fișier:Ampelmann-Green.jpg
Ampelmännchen (în Q7913⁠(d) Omul semaforului) este o figurină de semafor din RDG care este acum vândută ca suvenir de călătorie.
Fișier:Vorwende-Laden.jpg
Magazin cu obiecte de dinaintea reunificării în Berlin (2021)

După căderea Zidului Berlinului în 1989 și Reunificarea Germaniei un an mai târziu, multe dintre simbolurile Republicii Democrate Germane au dispărut. Procesul de unificare a stârnit resentimente și nostalgie în rândul foștilor cetățeni ai RDG. Ei s-au simțit nedreptățiți de unificarea pe care o echivalau cu o cucerire colonială.[5]

Un aspect central al Ostalgiei a fost șomajul. Oficial, șomajul nu exista în RDG, însă această siguranță a locului de muncă a dispărut odată cu reunificarea, iar șomajul a devenit endemic, afectând circa 20% din forța de muncă. Siguranța socială oferită prin locul de muncă în RDG a fost un element important al Ostalgiei. Experiența colectivă a șomajului a devenit un element central al unei identități est-germane refăcute, bazată pe pierderea locurilor de muncă și pe distrugerea economică percepută a regiunii. Mulți și-au construit retrospectiv imaginea RDG ca un mediu stabil și grijuliu.[6]

Potrivit lui Dominic Boyer, conceptul de nostalgie a fost descris de mai multe secole. Nostalgia este legată de naționalism, iar dorul după fosta patrie generează iubire pentru tot ceea ce îi este asociat. Aceasta trezește sentimente negative față de produse, obiceiuri sau influențe culturale „străine”. Divizarea Germaniei în Est și Vest nu a reprezentat o pedeapsă pentru crimele de război ale Germaniei. Germania nazistă făcuse ca generația germană postbelică să se simtă rușinată și anxioasă în legătură cu trecutul său. Germania de Vest și Germania de Est susțineau că cealaltă parte era mai „germană” și mai responsabilă pentru crimele de război, lucru ce a creat o relație simbolică. Odată cu reunificarea Germaniei, această relație simbolică a fost eliminată.[7]

Multe afaceri din Germania se adresează celor care simt Ostalgie și au început să le ofere obiecte care le amintesc de viața din RDG sau care imită pe cele vechi. Printre acestea se numără mărci de produse alimentare est-germane (de exemplu Vita-Cola), vechi programe de televiziune de stat pe casetă video și DVD, precum și automobilele Wartburg și Trabant.

Galerie[modificare]

Note[modificare]

  1. ^ Hodgin, Nick; Pearce, Caroline, ed. (), The GDR Remembered, Boydell and Brewer Limited, ISBN 978-1-57113-771-5 
  2. ^ „33 Jahre Wiedervereinigung”. 
  3. ^ Hoyer, Katja (). „What's 'wrong' with east Germany? Look to its long neglect by the wealthy west”. The Guardian. 
  4. ^ Scribner, B.; Evans, R. J. W.; Breuilly, J.; Fulbrook, M. (), „Abstracts of Panel Discussion Papers by Bob Scribner, R. J. W. Evans, John Breuilly and Mary Fulbrook”, German History, 7 (2), pp. 229–236, doi:10.1093/gh/7.2.229b, ISSN 0266-3554 
  5. ^ Pence, Katherine; Betts, Paul, ed. (), Socialist Modern, University of Michigan Press, ISBN 978-0-472-06974-3 
  6. ^ Banchelli, Eva (), Taste the East: linguaggi e forme dell'Ostalgie, Bergamo university press, ISBN 978-88-87445-92-3 
  7. ^ Boyer, Dominic (), „Ostalgie and the Politics of the Future in Eastern Germany”, Public Culture (în English), 18 (2), pp. 361–381, doi:10.1215/08992363-2006-008, ISSN 0899-2363 

Vezi și[modificare]

Legături externe[modificare]