Pagini de manuscris

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Pagini de manuscris
Fișier:Pagini de manuscris 1981.jpg
Afișul românesc al filmului
RatingFișier:.gif
Bazat peEroare Lua în Modul:Wikidata la linia 760: attempt to compare number with nil 
DistribuțieEroare Lua în Modul:Wikidata la linia 760: attempt to compare number with nil 
Eroare Lua în Modul:Wikidata la linia 760: attempt to compare number with nil 
PremieraEroare Lua în Modul:Wikidata la linia 760: attempt to compare number with nil 
ȚaraEroare Lua în Modul:Wikidata la linia 760: attempt to compare number with nil 
PremiiEroare Lua în Modul:Wikidata la linia 760: attempt to compare number with nil 
NominalizăriEroare Lua în Modul:Wikidata la linia 760: attempt to compare number with nil 
Prezență online

Pagini de manuscris (în польский язык Ciosy, în traducere „Colți”) este un film dramatic polonez din 1981 regizat de Gerard Zalewski.

Rezumat[modificare]

Fișier:Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Wiktor Wiarecki (Jerzy Bińczycki⁠(d)) este un scriitor de mâna a doua, care a publicat mai multe piese de teatru și romane polițiste fără a deveni celebru. El nu are, de asemenea, succes nici în viața personală: căsnicia lui Wiktor trece printr-o criză din cauza soției sale, Irena, iar fiul său adult din prima căsătorie, Jurek, nu mai vrea să aibă nimic de-a face cu tatăl său. Momentul de cotitură al lui Wiarecki este moartea prietenului său, talentatul scriitor Stefan Przewłocki. La câteva zile după înmormântarea prietenului său, Wiktor îi face o vizită văduvei, Teresa, care era sora primei sale soții. Femeia îi înmânează lui Wiktor un dosar cu materiale pentru ultimul roman al defunctului și îi cere să valorifice munca soțului ei.[1]

Manuscrisul prietenului său conține întâmplări autobiografice petrecute în ultimele luni ale celui de-al Doilea Război Mondial, când Przewłocki (poreclit „Byron”) era tânăr ofițer și comanda o unitate a Armatei Interne. În perioda următoare unii dintre camarazii săi de arme au decis să lupte în continuare, de această dată împotriva comuniștilor, și au format o bandă sub conducerea lui „Drzazga”, în timp ce alții, inclusiv Przewłocki, au vrut să se întoarcă la casele lor și să-și reia viața civilă. Cele două grupuri s-au confruntat ulterior și a avut loc un schimb de focuri în urma căruia „Byron”, acuzat de trădare, a fost salvat de Bernard „Chmurny”. Wiktor își dă seama că ceea ce l-a împiedicat pe Przewłocki să scrie romanul era un secret pe care voia să-l ascundă și, folosindu-se de notițele prietenului său, se apucă să relateze el acele întâmplări dramatice petrecute cu câteva decenii în urmă. Între timp, survin mai multe necazuri în viața particulară a lui Wiktor: soția sa, Irena, are tot mai des crize de isterie și în cele din urmă pleacă de acasă, iar fiul lui, Jurek, devine tată și respinge ajutorul financiar al tatălui său.[1]

Scriitorul nu-și găsește liniștea și decide să-i caute pe participanții la evenimentele din trecut: vorbește cu Skarga și cu Franciszek, dar nu dobândește informații precise, și în cele din urmă reușește să afle adresa lui Bernard, devenit între timp proprietarul unui atelier de reparații auto. Bernard, care era vărul lui Przewłocki, descrie precis acele evenimente, dar susține că nu știe cum a aflat „Drzazga” locul unde se aflau militarii considerați „trădători”. Wiktor se întoarce acasă și, motivat de lucrul la carte, încearcă să-și refacă viața personală: o găsește pe Irena într-un sanatoriu și reușește să comunice cu ea, se ocupă activ de scriitorul Aleksy și anunță că va scrie un „roman despre moralitate”.[1]

Distribuție[modificare]

Producție[modificare]

Filmul a fost produs de compania Zespół Filmowy Kadr. Filmările au avut loc în mai multe locuri din orășelul Iłża din voievodatul Mazovia: în piață (Rynek) și pe străzile Przy Murach, Partyzantów, Doktor Anki, Kowalska etc.[1]

Note[modificare]

  1. ^ a b c d pl Ciosy în baza de date filmpolski.pl

Legături externe[modificare]