Aria naturală se întinde în partea sudică a județului Brașov (pe teritoriile administrative ale orașelor Predeal și Râșnov și pe cele ale comunelor Bran și Moieciu), în cea nordică a județului Dâmbovița (pe teritoriul comunei Moroeni) și în cea nord-vestică a județului Prahova, pe teritoriile administrative ale orașelor Azuga, Bușteni, Comarnic și Sinaia[3]; în imediata apropiere a drumului național DN1 care leagă capitala țării de municipiul Brașov.
Parcul Natural Bucegi a fost creat
odată cu promovarea și dezvoltarea turismului, ca măsură de prevenire a procesului de exploatare irațională a resurselor naturale și distrugere a diversității biologice. Are o suprafață totală de 32.663 ha, din care 16.334 ha se află pe teritoriul județului Dâmbovița.
Parcul Natural Bucegi a fost înființat în anul 1974, urmând să fie declarat arie protejată prin Legea nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate)[4].
În anul 2003, prin Hotărârea de Guvern nr. 230 din 4 martie[5] (privind delimitarea rezervațiilor biosferei, parcurilor naționale și parcurilor naturale și constituirea administrațiilor acestora), urmează să se restabilească limitele și suprafața acestuia.
Administrația parcului se află în comuna Moroeni, județul Dâmbovița.
Geologic, munții Bucegi sunt alcătuiți dintr-o mare varietate de roci: calcare, șisturi cristaline, fapt pentru care relieful este divers. Se întâlnesc aici forme deosebite: forme de ciuperci (Babele), cap de om (Sfinxul), turnuri, ace și polițe, peșteri (Ialomiței) și chei (Zănoagei, Ghimbarului). Frumusețea peisajului este sporită de culmile abrupte de peste 1000 m dinspre Valea Prahovei, de netezimea platoului Bucegilor și de cascade (Urlătoarea).
Altitudinile oscilează între 800 m și 2505 m (vârful Omu), unde este amplasată o stație meteorologică.
Munții Bucegi (cuprinzând elemente naturale cu valoare sub aspect fizico-geografic, floristic, hidrologic, geologic și speologic) prezintă o arie naturală montană cu o gamă floristică și faunistică diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre.
Parcul natural se suprapune sitului de importanță comunitară - Bucegi[6] și dispune de mai multe tipuri de habitate; astfel: Păduri alpine cu Larix decidua și/sau Pinus cembra, Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion), Păduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Soldanella hungarica, Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea), Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum, Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion, Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene, Pajiști montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase, Pajiști calcifile alpine și subalpine, Fânețe montane, Tufărișuri alpine și boreale, Tufărișuri cu Pinus mugo și Rhododendron myrtifolium, Peșteri în care accesul publicului este interzis, Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii), Grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia alpinae și Galeopsietalia ladani), Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane și Vegetație lemnoasă cu Salix elaeagnos de-a lungul cursurilor de apă montane; habitate ce adăpostesc, conservă și protejează o gamă diversă de floră și faună specifică estului lanțului carpatic meridional[7].
Fauna parcului este una diversificată și reprezentată de mai multe specii de mamifere, păsări, pești, amfibieni și reptile, unele protejate prin lege și aflate pe lista roșie a IUCN.
Mamifere: urs carpatin (Ursus arctos)[8], lup (Canis lupus)[9], cerb (Cervus elaphus), cerb lopătar (Dama dama), capră neagră (Rupicapra rupicapra), căprioară (Capreolus capreolus), pisică sălbatică (Felis silvestris)[10], râs eurasiatic (Lynx lynx)[11], jder de copac (Martes martes), vulpe (Vulpes vulpes crucigea), veveriță (Sciurus carolineansis), orbete (Nannospalax leucodon), liliacul cu urechi late (Barbastella barbastellus), liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros), liliacul târziu (Eptesicus serotinus), liliacul urecheat (Plecotus auritus), liliacul de ziduri (Vespertilio murinus), chițcanul de câmp (Crocidura leucodon), pârșul cu coada stufoasă (Dryomys nitedula), șoarece săritor de pădure (Sicista betulina);
Păsări: cocoșul de munte (Tetrao urogallus), acvilă de munte (Aquila chrysaetos), vultur pleșuv sur (Gyps fulvus), corb (Corvus corax), șorecarul comun (Buteo jamaicensis), mierla de piatră (Monticola saxatilis), forfecuță gălbuie (Loxia curvirostra), lăstun mare (Apus apus), fâsă de munte (Anthus spinoleta);
Reptile și amfibieni: șarpele lui Esculap (Elaphe longissima), șarpele de alun (Coronella austriaca), șarpele orb (Anguis fragilis), viperă (Vipera berus), șopârla de câmp (Lacerta agilis), șopârla de ziduri (Podarcis muralis), izvorașul-cu-burta-galbenă (Bombina variegata)[12], salamandra carpatică (Triturus montandoni), brotacul verde de copac (Hyla arborea), broasca-roșie-de-munte (Rana temporaria), broasca-roșie-de-pădure (Rana dalmatina), tritonul de munte (Triturus alpestris), tritonul comun transilvănean (Triturus vulgaris), salamandra de foc (Salamandra salamandra);
Pești: petroc (Gobio kessleri) și zglăvoacă (Cottus gobio)[13]
Flora ariei protejate este constituită din specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii.
În vecinătatea parcului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Bran, lăcaș de cult ortodox (monument istoric) ridicat între anii 1828-1836.Fișier:Sinaia biserica mare21.jpgBiserica nouă a Mănăstirii Sinaia
Castelul Peleș din Sinaia, monument istoric construit între anii 1873-1914 la dorința regelui Carol I al României și reprezintă unul din cele mai importante clădiri istorice din țară
Muzeul satului Bran care adăpostește importante valori ale arhitecturii tradiționale din Țara Bârsei (case țărănești ce includ anexe gospodărești, joagăr, piuă, dârste) și reflectă ocupațiile străvechi ale localnicilor (prelucrarea lemnului, cultura plantelor și creșterea animalelor)[15].