Paul Nicorescu

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Paul Nicorescu
Date personale

Paul Nicorescu (n. 29 iunie 1890, Joseni, azi Dărmănești, județul Bacău – d. 24 iunie 1946, Iași) a fost profesor, istoric și arheolog român

Biografie[modificare]

Paul Nicorescu a obținut licențele în Drept (1913) și Litere (1914) la Universitatea din București și a fost numit asistent onorific (1913) și apoi titular (1916) la Muzeul Național de Antichități de pe lângă Universitatea din București.[1] A participat la săpături arheologice în Dobrogea, la Ulmetum și Histria, alături de Vasile Pârvan. A fost bursier al Școlii române din Roma între anii 1922-1924.[2]

După susținerea tezei de doctorat în litere și filosofie la Universitatea din București, în 1925, a fost numit, în 1927, profesor titular de istorie antică, epigrafie și antichități la Facultatea de Litere din Iași. Pe lângă activitatea didactică și științifică, a fost director al Muzeului de Antichități al Universității din Iași după moartea lui Orest Tafrali și director al Seminarului pedagogic universitar din Iași (1933-1938).[2]

Profesor la Universitatea din Iași

Distincții[modificare]

Note[modificare]

  1. ^ Maftei, Ionel (). Personalități Ieșene vol.III Omagiu. Comitetul de cultură și educație socialistă al Județului Iași. p. 220. 
  2. ^ a b *** (), „Paul Nicorescu – istoric și arheolog”, Evenimentul, accesat în  [nefuncțională – arhivă]
  3. ^ Decretul regal nr. 247 din 1 februarie 1943 privind conferiri de decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CXI, nr. 34, Partea I, miercuri 10 februarie 1943, pp. 1163–1164.

Bibliografie[modificare]