Penelopides panini

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Penelopides panini

Penelopides panini este o specie de pasăre rinocer întâlnită în pădurile tropicale de pe insulele din Panay, Negros, Masbate⁠(d) și Guimaras, iar anterior și în Ticao, în Filipine. Aceasta a inclus anterior toate celelalte specii ale genului Penelopides⁠(d) ca subspecii.

Taxonomie[modificare]

Această specie de pasăre rinocer a fost descrisă de polimatul francez Georges-Louis Leclerc, conte de Buffon în 1780, în lucrarea sa Histoire Naturelle des Oiseaux.[1] Pasărea a fost, de asemenea, ilustrată într-o placă colorată manual gravată de François-Nicolas Martinet⁠(d) în Planches Enluminées D'Histoire Naturelle, care a fost produsă sub supravegherea Edme-Louis Daubenton⁠(d) pentru a însoți textul lui Buffon.[2] Nici legenda plăcii, nici descrierea lui Buffon nu includeau un nume științific, dar în 1783 naturalistul olandez Pieter Boddaert a inventat numele binomial Buceros panini în catalogul său Planches Enluminées.[3] Localitatea tip este insula Panay⁠(d) din Filipine.[4] Specia este acum plasată în genul Penelopides, gen care a fost introdus în 1849 de către naturalistul german Ludwig Reichenbach⁠(d) într-o placă de păsări rinocer.[5][6] Originea numelui generic este incertă, dar poate fi o combinație a latinescului pene, adică „aproape”, și a termenilor din greaca veche lophos, adică „creastă”, și - oideēs, „asemănător”. Epitetul specific panini este o formă latinizată a numelui insulei, Panay.[7]

Sunt recunoscute două subspecii:[6]

Descriere[modificare]

Fișier:Visayan Tarictic Hornbill (35789028712).jpg
Detaliu al capului unui mascul

Adulții prezintă dimorfism sexual. Masculul are capul și gâtul alb-crem, pieptul superior alb, pieptul inferior și penele mari din coadă roșiatic-maronii și coada albă-crem, cu un vârf negru lat. Ciocul și casca sunt negricioase, iar ciocul are cu șanțuri gălbui. Pielea oculară goală este de culoare roz-alb. Coada și ciocul femelei seamănă cu cele ale masculului, dar altfel penajul femelelor este negru, iar pielea oculară este albastră.

Dietă și comportament[modificare]

Această specie trăiește în grupuri și frecventează baldachinul pădurilor tropicale. Aceste păsări sunt zgomotoase și emit un sunet neîncetat care sună ca ta-rik-tik, de unde și numele lor local, tarictic. În ciuda zgomotului pe care îl produc, păsările sunt greu de găsit, fiind bine camuflate de frunzișul dens.

Hrana principală a acestei păsări rinocer este reprezentată de fructe. De asemenea, consumă rar insecte, gândaci, furnici și râme.

Conservare[modificare]

Fișier:Philippine tarictic hornbill -chick.jpg
Pui predat cercetătorilor în Panay, Filipine.

Aceasta este o specie pe cale de dispariție. Populația totală este estimată la 1.800 de indivizi. A existat o scădere puternică a populației din cauza vânătorii și pierderii habitatului cauzată de defrișări. Subspecia ticaensis a fost descris[ ca fiind „abundentă” în 1905, dar aproape întreaga pădure de pe insulă a fost înlocuită de plantații și așezări în secolul al XX-lea. Ultima observație a subspeciei ticaensis a avut loc în 1971, iar acum este probabil ca aceasta să fi deja dispărut. Dacă acest fapt este confirmat, acesta este primul taxon de pasăre rinocer care a disparut în istoria înregistrată. Mulți alți taxoni din familia păsărilor rinocer sunt acum în pericol. 

Captivitate[modificare]

Această specie a fost recent importată din Panay de Chester Zoo⁠(d), Anglia. Există două perechi la Chester și alte două perechi la Avifauna⁠(d) în Țările de Jos, printre alte colecții.

În trecut, Grădina Zoologică din Los Angeles a înmulțit această specie, dar nu se știe dacă păsările erau Penelopide panini panini pure, deci este posibil să nu fie prima reproducere captivă a acestei specii.

Note[modificare]

  1. ^ Buffon, Georges-Louis Leclerc de (). „Le calao de l'Isle Panay”. Histoire Naturelle des Oiseaux (în français). Volume 13. Paris: De L'Imprimerie Royale. pp. 215–217. 
  2. ^ Buffon, Georges-Louis Leclerc de; Martinet, François-Nicolas; Daubenton, Edme-Louis; Daubenton, Louis-Jean-Marie (). „Calao, de l'Isle Panay”. Planches Enluminées D'Histoire Naturelle. Volume 8. Paris: De L'Imprimerie Royale.  Parametru necunoscut |la= ignorat (ajutor)
  3. ^ Boddaert, Pieter (). Table des planches enluminéez d'histoire naturelle de M. D'Aubenton : avec les denominations de M.M. de Buffon, Brisson, Edwards, Linnaeus et Latham, precedé d'une notice des principaux ouvrages zoologiques enluminés (în français). Utrecht. p. 48, Numbers 780–781. 
  4. ^ Peters, James Lee, ed. (). Check-list of Birds of the World. Volume 5. Cambridge, Massachusetts: Harvard University Press. p. 263. 
  5. ^ Reichenbach, Ludwig (). Avium Systema Naturale (în Deutsch). Dresden and Leipzig: Friedrich Hofmeister.  Parametru necunoscut |la= ignorat (ajutor)
  6. ^ a b Gill, Frank; Donsker, David, ed. (). „Mousebirds, Cuckoo Roller, trogons, hoopoes, hornbills”. World Bird List Version 9.2. International Ornithologists' Union. Accesat în . 
  7. ^ Jobling, James A. (). The Helm Dictionary of Scientific Bird Names. London: Christopher Helm. pp. 291, 296. ISBN 978-1-4081-2501-4.