Pentoxid de diazot

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Pentoxid de diazot
Fișier:Dinitrogen pentoxide.svg
Fișier:Dinitrogen-pentoxide-3D-balls.png
Identificare
Număr CAS{{#property:P231}}
ChEMBL{{#property:P592}}
PubChem CID{{#property:P662}}
Proprietăți
Viscozitatedinamică
cimenatică
NFPA 704

Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Pentoxidul de diazot (anhidrida nitrică sau anhidrida azotică) este un compus anorganic cu formula chimică N2O5, fiind unul dintre oxizii azotului. Este un compus instabil și are caracter oxidant.

Obținere[modificare]

N2O5 a fost obținut prima dată de către Henri Deville în 1840, în urma reacției dintre azotat de argint AgNO3 și clor molecular Cl2.[1][2] O metodă aplicabilă în laborator este reacția de deshidratare a acidului azotic (HNO3) cu pentoxid de fosfor ca agent deshidratant:[3]

P4O10 + 12 HNO3 → 4 H3PO4 + 6 N2O5

Mai poate fi obținut prin oxidarea dioxidului de azot cu ozon[4].

Note[modificare]

  1. ^ M.H. Deville (). „Note sur la production de l'acide nitrique anhydre”. Compt. Rend. 28: 257–260. 
  2. ^ Jai Prakash Agrawal (). High Energy Materials: Propellants, Explosives and Pyrotechnics. Wiley-VCH. pp. 117–. ISBN 978-3-527-32610-5. Accesat în . 
  3. ^ Holleman, A. F.; Wiberg, E. (), Inorganic Chemistry, San Diego: Academic Press, ISBN 0-12-352651-5 
  4. ^ Pauling, op. cit., p. 278

Bibliografie[modificare]

  • Linus Pauling, Chimie generală, Editura Științifică, București, 1972 (traducere din limba engleză)
  • Raluca Ripan, I. Ceteanu, Manual de lucrări practice de chimie anorganică - vol I Metaloizi, Editura de stat didactică și pedagogică, București, 1961