Peter Bieri

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Peter Bieri
Date personale
Activitate
Opere semnificative 
Note

Peter Bieri, cunoscut și sub pseudonimul Pascal Mercier, (n.  ?) a fost un scriitor și filozof elvețian.

Parcursul academic[modificare]

Bieri a studiat filosofia și s-a preocupat de studii de limbă engleză și studii de limbă indiană atât în ​​Londra, cât și în Heidelberg. Și-a luat diploma de doctorat la Heidelberg în 1971, după ce a studiat filosofia timpului cu Dieter Henrich și Ernst Tugendhat, referindu-se la opera lui J. M. E. McTaggart. După conferirea doctoratului, Bieri a urmat o carieră academică la Universitatea din California, Berkeley, Universitatea Harvard, Institutul de Studii Avansate din Berlin și Institutul Van Leer Ierusalim. În 1983 a început să lucreze la Universitatea din Bielefeld și mai târziu a lucrat ca asistent științific la Seminarul Filosofic de la Universitatea din Heidelberg.[1]

Bieri este cofondator al grupului de cercetare pentru studii despre Cogniție și Creier la Fundația Germană de Cercetare.[2] Obiectele cercetării sale au fost filozofia minții, epistemologia și etica. Din 1990 până în 1993 a fost profesor de istorie a filozofiei la Universitatea din Marburg; din 1993 a predat filosofia la Universitatea Liberă din Berlin, unde deținea funcția de președinte al catedrei de filosofie analitică, urmându-i mentorului său, Ernst Tugendhat.[3]

În 2007 s-a pensionat anticipat, dezamăgit de viața academică și condamnând ceea ce a considerat ca fiind o intensificare a managerialismului (Eine Diktatur der Geschäftigkeit) și declinul respectării muncii academice.[4]

Pseudonimul și activitatea scriitoricească[modificare]

Ca scriitor a folosit pseudonimul Pascal Mercier, alcătuit din numele de familie al celor doi filozofi francezi Blaise Pascal și Louis-Sébastien Mercier. Martin Halter, în Frankfurter Allgemeine Zeitung, a catalogat tentativele lui Bieri „de a îmbrăca pe bărbatul tipic din Berna în ornamentul de dantelă al filosofului francez” [5] ca manierism pretențios. Peter Bieri a publicat până în prezent patru romane. Recenzorii au identificat „inima, durerea și o preponderența sorții ca „rețeta sa de succes”[6] pe care Bieri, țintind către „literatura de sănătate”,[7] o aplică în fiecare dintre cărțile sale cu mici variații.

Premii[modificare]

Operă[modificare]

Lucrări filozofice[modificare]

O listă completă a operei se poate găsi pe paginile Wikipedia în limba germană.

Romane[modificare]

Traduceri în limba română[modificare]

  • Trenul de noapte spre Lisabona. Editura Vivaldi, București, 2007 ISBN: 978-973-9473-95-8
  • Acordul de piane. Editura Vivaldi, 2008, ISBN 978-973-150-010-2
  • Tăcerea lui Perlmann. Editura Vivaldi, 2009, ISBN 978-973-150-032-4
  • Lea. Editura Vivaldi, 2010, ISBN 978-973-150-047-8

Note[modificare]

  1. ^ „CV-ul lui Bieri”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ ZiF workshops Arhivat în , la Wayback Machine.
  3. ^ Free University, Philosophy Department Arhivat în , la Wayback Machine.
  4. ^ Manfred Papst, Peter Bieri alias Pascal Mercier hat genug von der Universität. In: NZZ am Sonntag, 27 May 2007 (cu citat din Frankfurter Allgemeine Zeitung, 23 May 2007)
  5. ^ Martin Halter, Die Seele hängt voller Geigen. In: Frankfurter Allgemeine Zeitung, 30 mai 2007
  6. ^ Martin Halter, Die Seele hängt voller Geigen. In: Frankfurter Allgemeine Zeitung. 30 mai 2007: “Herz, Schmerz und viel Schicksal”, „sein Erfolgsrezept”. Similarly Joseph Hanimann, Mit dieser Geige findet sie den Tod. In: Süddeutsche Zeitung. 16 iulie 2007: „painting emotion in a way that borders on kitsch” („an Kitsch grenzende Gefühlsbeschreibung”), and Volker Weidermann, Professor Kitsch. In: Frankfurter Allgemeine Zeitung. 10 May 2007.
  7. ^ Eberhard Falcke, Abgeschmackte Stimmungsmacherei. în: DIE ZEIT. 10 iunie 2007: „literarische Wellness”.
  8. ^ This is a popular science book on the topic of 'free will'. Marcus von Schmiede claims that Bieri does a good job in making the discussions surrounding determinism accessible to a wider audience; cf. von Schmiede's review of the book in Die Zeit (Hamburg, Germany), 13 decembrie 2001.