S
Sari la navigare
Sari la căutare
S (numită: /es/ sau /sɨ/) este a nouăsprezecea literă din alfabetul latin și a douăzeci și doua din alfabetul limbii române. În limba română notează o consoană fricativă alveolară surdă (uneori numită dentală în loc de alveolară) cu simbolul fonetic [s].
Istorie[modificare]
| Hieroglifa egipteană pentru dinte/arc |
Caracterul proto-sinaitic din care derivă șin-ul fenician |
Șin-ul fenician |
Litera grecească sigma |
S-ul etrusc | S-ul latin | Majuscula și minuscula S-ului latin |
|---|---|---|---|---|---|---|
| <hiero>F18</hiero> | Fișier:Proto-semiticS-01.png | Fișier:PhoenicianS-01.svg | Fișier:Sigma uc lc.svg | Fișier:EtruscanS-01.png | Fișier:RomanS-01.png | Fișier:S cursiva.gif |
Utilizare[modificare]
- În chimie S este simbolul pentru elementul chimic sulf.
- În fizică:
- s este simbolul pentru secundă, unitatea de măsură SI pentru timp;
- S este simbolul pentru siemens, unitatea de măsură SI pentru conductanță electrică;
- S este simbolul pentru entropie în termodinamică.
Alte reprezentări[modificare]
| Alfabetul fonetic NATO | Codul Morse |
| Sierra |
| Fișier:ICS Sierra.svg | Fișier:Semaphore Sierra.svg | ⠎ |
| Sistemul de semnalizare maritimă internațională | Alfabetul semaforic | Braille |
