Schitul Prodromu

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Schitul Prodromu
Fișier:Prodromos-2.jpg
Informații generale
ConfesiuneOrtodox
HramSfântul Ioan Botezătorul
TipSchit cenobitic
Date despre construcție
Istoric
Localizare
Fișier:Prodromos-1.jpg
Vârful Muntelui Athos așa cum este văzut din curtea Schitului Prodromu. În partea stângă: clopotnița și Capela "Adormirea Maicii Domnului" construită deasupra intrării principale.

Schitul Prodromu (Q36510⁠(d) Προδρόμου) este un schit românesc cenobitic din Sfântul Munte Athos, aflat pe teritoriul administrativ al Marii Lavre. Numele „Prodromu” provine din grecescul Prodromos („Înaintemergătorul”), epitet al Sfântului Ioan Botezătorul, căruia îi este închinat așezământul.

Schitul Prodromu este unul dintre cele două așezăminte monahale românești din Sfântul Munte Athos, alături de Lakkoskiti. Ca toate așezămintele athonite, se află sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol.

Istoric[modificare]

Potrivit tradiției și documentelor românești, existența unui loc de nevoință românesc în zona actualului Schit Prodromu este atestată încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Refacerea și organizarea așezământului sub forma actuală de schit cenobitic au avut loc în intervalul 1852–1866, fiind legate de ieroschimonahii Nifon Ionescu și Nectarie, considerați ctitori ai schitului.

Ridicarea și consolidarea schitului au fost sprijinite de domnitorul Moldovei Grigore Alexandru Ghica, de caimacamul Țării Românești Alexandru Ghica, de Mitropolitul Sofronie al Moldovei și de Mitropolitul Nifon al Țării Românești, precum și de numeroși credincioși din Principatele Române.

Așezământul a fost recunoscut oficial prin hrisoave domnești emise la 7 iulie 1853 de domnitorul Moldovei Grigore Alexandru Ghica și la 19 iunie 1871 de domnitorul Carol I.

Conducere[modificare]

În prezent, Schitul Românesc Prodromu este condus de arhimandritul Atanasie Floroiu, stareț al așezământului monahal.

Sfinți legați de Schitul Prodromu[modificare]

În tradiția monahală românească athonită, Schitul Prodromu este legat de viața și activitatea unor monahi români, dintre care unii au fost canonizați de Biserica Ortodoxă Română:

  • Sfântul Cuvios Nifon de la Prodromu – întâiul stareț și ctitor al schitului.
  • Sfântul Cuvios Nectarie Protopsaltul – monah român, cunoscut protopsalt al secolului al XIX-lea.
  • Sfântul Cuvios Petroniu de la Prodromu (1914–2011) – stareț al schitului în perioada contemporană.

Monahi reprezentativi[modificare]

De-a lungul timpului, la Schitul Prodromu au viețuit numeroși monahi români, între care sunt amintiți în surse bisericești și publicistice:

Sfinte moaște[modificare]

Schitul Prodromu păstrează în biserica sa sfinte moaște, conform rânduielii athonite. Printre sfinții ale căror părticele de moaște sunt menționate se numără:

Icoane[modificare]

Fișier:Prodromita.jpg
Icoana Maicii Domnului „Prodromița”, 1863.

Schitul Prodromu este cunoscut în mod deosebit pentru Icoana Maicii Domnului „Prodromița”, realizată în anul 1863 la Iași de iconarul Iordache Nicolau, la cererea ctitorilor schitului, cu respectarea rânduielilor canonice ale iconografiei ortodoxe. Potrivit tradiției athonite, icoana este cinstită ca fiind „nefăcută de mână omenească”. Prăznuirea icoanei are loc la data de 12 iulie.

În schit se mai află și alte icoane cinstite, între care:

  • Icoana Maicii Domnului „Apărătoare de foc”
  • Icoana Maicii Domnului „Înainte Vestitoarea”
  • Icoana Maicii Domnului „Ctitorița”
  • Icoana Sfintei Treimi
  • Icoana Sfântului Ioan Botezătorul (foarte veche, păstrată în paraclisul vechi)

Viețuitori[modificare]

Numărul viețuitorilor a variat de-a lungul timpului. În surse recente sunt menționați aproximativ 25–35 de monahi români care viețuiesc în prezent la Schitul Prodromu.

Legături externe[modificare]