Silvanit

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Silvanit
Fișier:Sylvanite ((Au,Ag)2Te4), Cripple Creek Diatreme.jpg
Date generale
Formula chimică(Ag, Au)Te2
Clasa mineraluluiTelurit
Sistem de cristalizareMonoclinic
Clasa cristaluluiPrismatic (2/m)
CuloareGri-argintiu, alb, galben
UrmaGri-argintiu
Duritate1,5-2
LuciuMetalic
TransparențăOpac
SpărturaNeregulată
ClivajPerfect pe {010}
HabitusTabular, prismatic, granular, columnar, scheletic
Propriețăți optice
Alte caracteristici

Sylvanit sau telurura de argint/aur cu formula chimică (Ag,Au)Te2, este cea mai comună telurură de aur.

Proprietăți[modificare]

Raportul aur:argint variază de la 3:1 la 1:1. Este un mineral metalic cu o culoare care variază de la un gri oțel până la aproape alb. Este strâns legată de calaverită, care este telurura de aur mult mai pură, cu numai 3% argint. Silvanitul cristalizează în sistemul monoclinic 2/m. Cristalele sunt rare și sunt de obicei lamelare sau granulare. Este foarte moale, cu o duritate de 1,5–2. Are o densitate relativă mare de 8–8,2. Silvanitul este fotosensibil și poate dezvolta pete întunecate dacă este expus prea mult timp la lumină puternică.

Apariție[modificare]

Silvanitul se găsește în Transilvania, de la care derivă parțial numele său.[1] De asemenea, se găsește și se exploatează în Australia, în districtul East Kalgoorlie. În Canada se găsește în Kirkland Lake Gold District, Ontario și Districtul Rouyn, Quebec. În Statele Unite, se găsește în California și în Colorado, unde a fost extras ca parte a zăcământului de minereu Cripple Creek. Silvanitul este asociat cu aur nativ, cuarț, fluorit, rodocrozit, pirită, acantită, nagyagită, calaverită, krennerit și alte minerale rare de telururi. Se găsește cel mai frecvent în depozitele de vene hidrotermale de temperaturi joase.

Utilizare[modificare]

Silvanitul reprezintă un minereu minor de aur și telur. Sylvanium, denumirea inițială, chiar dacă niciodată oficială a elementului telur și regiunii în care a fost descoperit mineralul îl inspiră pe François Sulpice Beudant să îl numească silvanit.[2]

Note[modificare]

  1. ^ Jolyon, Ralph. „Sylvanite”. mindat.org. Accesat în . 
  2. ^ Klein, Cornelis (), Hurlbut, Cornelius S., ed., Manual of Mineralogy: (after James D. Dana) (ed. 20th), Albuquerque, US-NM: Wiley, p. 290, ISBN 0-471-80580-7, accesat în