Soarta unui om

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Soarta unui om
RatingFișier:.gif
Bazat peEroare Lua în Modul:Wikidata la linia 760: attempt to compare number with nil 
DistribuțieEroare Lua în Modul:Wikidata la linia 760: attempt to compare number with nil 
Eroare Lua în Modul:Wikidata la linia 760: attempt to compare number with nil 
PremieraEroare Lua în Modul:Wikidata la linia 760: attempt to compare number with nil 
ȚaraEroare Lua în Modul:Wikidata la linia 760: attempt to compare number with nil 
PremiiEroare Lua în Modul:Wikidata la linia 760: attempt to compare number with nil 
NominalizăriEroare Lua în Modul:Wikidata la linia 760: attempt to compare number with nil 
Prezență online

Soarta unui om (în русский язык Судьба человека, transliterat: Sudba celoveka), lansat și sub numele Destinul unui om, este o adaptare cinematografică sovietică din 1959 a povestirii cu același nume a lui Mihail Șolohov și, de asemenea, reprezintă debutul regizoral al lui Serghei Bondarciuk.[1] În anul lansării, a câștigat Marele Premiu la Primul Festival Internațional de Film de la Moscova.[2]

Rezumat[modificare]

Fișier:Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Odată cu începutul Marelui Război Patriotic, șoferul Andrei Sokolov trebuie să se despartă de familia sa. În mai 1942 este luat prizonier de către germani. Sokolov îndură iadul unui lagăr de concentrare nazist, dar datorită curajului său evită execuția și, în cele din urmă, scapă din captivitate.

Într-o scurtă vacanță acasă la Voronej, el află că soția și ambele fiice au murit în timpul bombardării orașului de către avioane germane. Dintre cei apropiați, a supraviețuit doar fiul său, care a devenit ofițer. În ultima zi de război, de 9 mai, Andrei află că fiul său a murit.

După război, singuraticul Sokolov lucrează ca șofer de camion departe de locurile sale natale - în Uriupinsk (regiunea Stalingrad). Acolo îl întâlnește pe un băiețel, Vania, care a rămas orfan: mama băiatului a murit în timpul bombardamentului, iar tatăl său a fost dat dispărut în timpul războiului. Sokolov îi spune băiatului că este tatăl lui, iar acest lucru îi dă băiatului (și lui însuși) o speranță pentru o nouă viață.

Distribuție[modificare]

Filmări[modificare]

Imaginile filmului sunt pline de peisaje ale regiunii Don, aici se pot vedea și ruinele Rotondei și ale Castelului Königsberg, iar episodul în care prizonierii de război sovietici sunt duși la templu a fost filmat în Biserica Sfânta Bobotează din satul Ternovoie, raionul Semilukski.[3]

Lansare[modificare]

A fost lansat în anul 1959 și a avut parte de mare succes comercial, fiind vizionat de 39,2 milioane de spectatori în cinematografele din Uniunea Sovietică.[4]

Primire[modificare]

A fost considerat cel mai bun film al anului 1959 conform unui sondajul realizat de revista Sovetski ekran.

În anul lansării, a câștigat Marele Premiu la Primul Festival Internațional de Film de la Moscova.[2]

Note[modificare]

  1. ^ Peter Rollberg (). Historical Dictionary of Russian and Soviet Cinema. US: Rowman & Littlefield. pp. 224–225. ISBN 978-0-8108-6072-8. 
  2. ^ a b „1st Moscow International Film Festival (1959)”. MIFF. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ ПОДЪЯБЛОНСКАЯ, Татьяна (). „Год кино: 25 фильмов, снятых на воронежской земле” (în русский). vrn.kp.ru. Accesat în . 
  4. ^ ru Александр Викторович Федоров [Aleksandr Viktorovici Fedorov] (), Статистические данные посещаемости советских фильмов: 1950–1990 [Date statistice privind vizionarea filmelor sovietice: 1950–1990] (PDF), Moscova: ОД «Информация для всех», p. 8, accesat în  

Vezi și[modificare]

Legături externe[modificare]