Syrigma sibilatrix

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Syrigma sibilatrix
Fișier:Whistling heron (Syrigma sibilatrix).JPG
Stare de conservare
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Aves
Ordin: Pelecaniformes
Familie: Ardeidae
Gen: Syrigma
Ridgway, 1878
Specie: S. sibilatrix
Nume binomial
Syrigma sibilatrix
(Temminck, 1824)
Fișier:Syrigma sibilatrix map.svg
Sinonime
  • Ardea sibilatrix

Syrigma sibilatrix sau stârcul fluierător este un stârc de mărime medie, adesea terestru, din America de Sud. Este singura specie plasată în genul Syrigma. Există două subspecii, S. s. sibilatrix din sud și S. s. fostersmithi din nord.

Taxonomie[modificare]

Un studiu filogenetic molecular publicat în 2023 a constatat că, în cadrul familiei stârcilor, stârcul fluierător este cel mai strâns înrudit cu stârcul cu creastă (Pilherodius pileatus).[2]

Sunt recunoscute două subspecii:[3]

  • S. s. fostersmithi Friedmann, 1949 – nord-estul Columbiei și nord-vestul Venezuelei
  • S. s. sibilatrix (Temminck, 1824) – estul Boliviei și sudul Braziliei până la nord-estul Argentinei

Semnificație culturală[modificare]

În trecut, populațiile indigene foloseau penajele de la gât ca obiecte de schimb, însă nu atât de mult încât să reducă populația.[4]

Galerie[modificare]

Note[modificare]

  1. ^ BirdLife International (). „Syrigma sibilatrix”. IUCN Red List of Threatened Species. 2016: e.T22696913A93592468. doi:10.2305/IUCN.UK.2016-3.RLTS.T22696913A93592468.en Accesibil gratuit. Accesat în . 
  2. ^ Hruska, J.P.; Holmes, J.; Oliveros, C.; Shakya, S.; Lavretsky, P.; McCracken, K.G.; Sheldon, F.H.; Moyle, R.G. (). „Ultraconserved elements resolve the phylogeny and corroborate patterns of molecular rate variation in herons (Aves: Ardeidae)”. Ornithology. 140 (2): ukad005. doi:10.1093/ornithology/ukad005. 
  3. ^ Gill, Frank; Donsker, David; Rasmussen, Pamela, ed. (iulie 2023). „Ibis, spoonbills, herons, Hamerkop, Shoebill, pelicans”. IOC World Bird List Version 13.2. International Ornithologists' Union. Accesat în . 
  4. ^ Kushlan, James A.; Hancock, James. A (). Herons. Oxford University Press. pp. 208–214. ISBN 0-19-854981-4. Accesat în . 

Legături externe[modificare]