Tokugawa Ienari
| Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare. |
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Date personale | |
|---|---|
| Activitate | |
| Gradul | |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | |
| Modifică date / text | |
Tokugawa Ienari (japoneză 徳川 家斉, 18 noiembrie 1773 – 22 martie 1841) a fost al unsprezecelea și cel mai longeviv shōgun al shogunatului Tokugawa din Japonia, deținând funcția între 1787 și 1837. A fost strănepotul celui de-al optulea shōgun Tokugawa Yoshimune; bunicul său a fost Tokugawa Munetada (1721–1764), cap al ramurii Hitotsubashi, iar tatăl său Tokugawa Harusada (1751–1827).
Ienari a murit în 1841 și a primit numele budist Bunkyōin, fiind înmormântat la Kan'ei-ji.
Viața de familie[modificare]
Prima soție[modificare]
În 1778, când avea patru ani, Hitotsubashi Toyochiyo (viitorul Ienari) a fost logodit cu Shimazu no Shigehime (Tadako-hime), fiica lui Shimazu Shigehide, puternicul daimyō al domeniului Satsuma din Kyūshū.
Importanța acestei alianțe a crescut considerabil după ce, în 1781, Toyochiyo a fost adoptat de shōgunul fără moștenitori Tokugawa Ieharu, fapt care l-a plasat în linia directă de succesiune. După urcarea sa pe tronul de shōgun în 1787, poziția familiei Shimazu a devenit și mai influentă în cadrul relațiilor politice ale bakufu-ului.
Căsătoria formală a fost finalizată în 1789, iar Tadako a devenit cunoscută oficial drept Midaidokoro (soția principală), sub numele Sadako. Conform protocolului curții, ea a fost adoptată formal de familia aristocratică Konoe.
Alte relații[modificare]
Ienari este cunoscut pentru viața sa personală prolifică; a avut numeroase concubine și peste 50 de copii (unele surse menționează chiar mai mulți). Mulți dintre aceștia au fost adoptați de familii de daimyō, consolidând influența politică a shogunatului în diferite domenii feudale.
Un număr semnificativ dintre descendenții săi au jucat ulterior roluri importante în perioada Bakumatsu și în contextul Războiului Boshin.
Părinți și rude[modificare]
- Tată: Tokugawa Harusada (1751–1827)
- Mamă: O-Tomi no Kata (d. 1817)
- Tată adoptiv: Tokugawa Ieharu
Soții și concubine[modificare]
- Soție principală: Shimazu no Shigehime (1773–1844), ulterior Kodaiin
- Concubine:
- Omiyo no Kata (1797–1872), ulterior Senkoin
- Oyae no Kata (d. 1843), ulterior Kaishun'in
- Oraku no Kata (d. 1810), ulterior Korin'in
- Otase no Kata (d. 1832), ulterior Myosoin
- Ohana no Kata (d. 1845), ulterior Seiren'in
- Oume no Kata (d. 1794), ulterior Shinsei-in
- Oman no Kata (d. 1835), ulterior Seishin'in
(și altele)
Copii[modificare]
Ienari a avut numeroși copii, dintre care doar o parte au supraviețuit până la maturitate. Printre cei mai importanți se menționează:
- Tokugawa Ieyoshi, succesorul său ca al 12-lea shōgun
- Tokugawa Nariyuki (1801–1846)
- Tokugawa Narikatsu (1820–1850)
- Hachisuka Narihiro
Mulți dintre copiii săi au fost adoptați în familii de daimyō, întărind rețeaua de alianțe a familiei Tokugawa.
Evenimente din bakufu-ul lui Ienari[modificare]
- 1787 (Tenmei 7): Ienari devine al unsprezecelea shōgun al shogunatului Tokugawa.
- 1788 (Tenmei 8): Au loc revolte legate de prețul orezului în Edo și Osaka.
- 1793 (Kansei 5): Activitate vulcanică și cutremure în regiunea Shimabara.
- 1817: Shogunatul ordonă expulzarea lui Titia Bergsma, prima femeie europeană cunoscută care a vizitat Japonia.
- 1833–1837: Foametea Tenpō afectează grav populația.
- 1837 (Tenpō 7): Tokugawa Ieyoshi devine al 12-lea shōgun.
Domnia lui Ienari este adesea asociată cu o perioadă de stabilitate formală, dar și cu corupție administrativă, lux excesiv la curte și degradarea finanțelor shogunatului, probleme care au contribuit la criza din timpul Foametei Tenpō (1832–1837).
Erele bakufu-ului[modificare]
Anii în care Ienari a fost shōgun corespund următoarelor ere (nengō):
- Tenmei (1781–1789)
- Kansei (1789–1801)
- Kyōwa (1801–1804)
- Bunka (1804–1818)
- Bunsei (1818–1830)
- Tenpō (1830–1844)
Note[modificare]
Bibliografie[modificare]
- Hall, John Whitney și Marius Jansen. (1991). Early Modern Japan: The Cambridge History of Japan. Cambridge: Cambridge University Press. ISBN: 978-0-521-22355-3; OCLC 62064695
- Screech, Timon. (2006). Secret Memoirs of the Shoguns: Isaac Titsingh and Japan, 1779–1822. London: RoutledgeCurzon. ISBN: 0-7007-1720-X
- Titsingh, Isaac. (1834). Nihon Ōdai Ichiran; ou, Annales des empereurs du Japon. Paris: Royal Asiatic Society, Oriental Translation Fund of Great Britain and Ireland. OCLC 5850691.
- Totman, Conrad. (1967). Politics in the Tokugawa bakufu, 1600–1843. Cambridge: Harvard University Press.
