Triplet pitagoreic

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Teorema lui Pitagora: a2 + b2 = c2
Fișier:Pythagorean theorem - Ani.gif
Animație ce demonstrează cel mai simplu caz de triplet pitagoreic: 32 + 42 = 52.

Un triplet pitagoreic este format din trei numere naturale nenule a, b și c, cu proprietatea că a2 + b2 = c2. Acest triplet este de obicei notat (a, b, c), iar printre exemplele cele mai întâlnite se numără tripletul (3, 4, 5). [1] Dacă (a, b, c) este un triplet pitagoreic, atunci (ka, kb, kc) este tot un triplet pitagoreic pentru oricare număr întreg pozitiv k. Un triplet pitagoreic primitiv este un triplet format din a, b și c astfel încât numerele să fie prime între ele.

Numele este derivat din denumirea teoremei lui Pitagora; astfel, tripletele pitagoreice descriu trei laturi de lungime numere naturale ale unui triunghi dreptunghic.

Forma generală[modificare]

Forma generală a unui triplet pitagoreic este dată de relațiile: a=m(u2−v2),b=2muv,c=m(u2+v2) (sau eventual cu a și b interschimbate), unde u și v sunt numere întregi pozitive, coprime, de parități diferite, cu u>v, iar m este un număr întreg pozitiv.[2]

Acest rezultat se poate folosi și pentru rezolvarea unor ecuații diofantice.

Exemplu[modificare]

Ecuația pitagoreică „negativă”: x−2+y−2=z−2.

Se prelucrează ecuația 1x2+1y2=1z2

x2+y2x2y2=1z2,

x2+y2=(xyz)2. Dacă (x,y,z) este soluție a ecuației, atunci z|xy și x2+y2 este pătrat perfect.

Notând m x2+y2=t2,t∈ℕ* rămâne de rezolvat ecuația

t=xyz

Fie d=(x,y,t) de unde rezultă x=ad,y=bd,t=cd, unde a,b,c∈ℤ+ cu (a,b,c)=1.

Ecuația va fi echivalentă cu

z=abdc

Din notarea ecuației cu t se obține

a2+b2=c2

Din z=abdc și z număr natural rezultă că c|d adică d=kc,k∈ℕ.

Prin urmare

x=ad=kac,y=bd=kbc,t=cd=kc2,z=kab

Ecuația a2+b2=c2 are soluțiile

a=m2−n2,b=2mn,c=m2+n2.

Soluțiile ecuației date sunt:

x=k(m4−n4),y=2kmn(m2+n2),z=2kmn(m2−n2), cu k,m,n∈ℤ+ și m>n. [3]


Referințe[modificare]

  1. ^ Câteva probleme privind triplete pitagoreice, Mircea Crâșmăreanu; accesat pe 26 martie 2015
  2. ^ Gareth A. Jones; Josephine M. Jones (). Elementary Number Theory. Springer. p. 224.  (Corolarul 11.4)
  3. ^ Titu Andreescu, Dorin Andrica, „O introducere în studiul Ecuațiilor diofantiene”, Editura Gil, 2002.


Legături externe[modificare]