Acid hidrazoic
Sari la navigare
Sari la căutare
| Acid hidrazoic | |
| Fișier:Hydrogen-azide-2D-dimensions.png | |
| Fișier:Hydrogen-azide-3D-vdW.png | |
| Identificare | |
|---|---|
| Număr CAS | {{#property:P231}} |
| ChEMBL | {{#property:P592}} |
| PubChem CID | {{#property:P662}} |
| Proprietăți | |
| Viscozitate | dinamică cimenatică |
| NFPA 704 | |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
| Modifică date / text | |
Acidul hidrazoic, cunoscut și ca azida de hidrogen sau azoimida,[1] este un compus chimic cu formula chimică HN3.[2] Este un compus incolor, volatil, lichid și exploziv la temperaturi și presiuni normale. Este format din azot și hidrogen, fiind un tip de hidrură de pnictogen (analog cu amoniac, fosfină, arsină și stibină). A fost izolat pentru prima dată în anul 1890 de către Theodor Curtius.[3] Prezintă puține aplicații, dar baza sa conjugată, ionul azidă (sau azotură), este utilizat în anumite procese.
Note[modificare]
- ^
Chisholm, Hugh, ed. (). „Azoimide”. Encyclopædia Britannica. 3 (ed. 11). Cambridge University Press. pp. 82–83..
- ^ Dictionary of Inorganic and Organometallic Compounds. Chapman & Hall.
- ^ Curtius, Theodor (). „Ueber Stickstoffwasserstoffsäure (Azoimid) N3H” [On hydrazoic acid (azoimide) N3H]. Berichte der Deutschen Chemischen Gesellschaft. 23 (2): 3023–3033. doi:10.1002/cber.189002302232.