Acid hidrazoic

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Acid hidrazoic
Fișier:Hydrogen-azide-2D-dimensions.png
Fișier:Hydrogen-azide-3D-vdW.png
Identificare
Număr CAS{{#property:P231}}
ChEMBL{{#property:P592}}
PubChem CID{{#property:P662}}
Proprietăți
Viscozitatedinamică
cimenatică
NFPA 704

Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Acidul hidrazoic, cunoscut și ca azida de hidrogen sau azoimida,[1] este un compus chimic cu formula chimică HN3.[2] Este un compus incolor, volatil, lichid și exploziv la temperaturi și presiuni normale. Este format din azot și hidrogen, fiind un tip de hidrură de pnictogen (analog cu amoniac, fosfină, arsină și stibină). A fost izolat pentru prima dată în anul 1890 de către Theodor Curtius.[3] Prezintă puține aplicații, dar baza sa conjugată, ionul azidă (sau azotură), este utilizat în anumite procese.

Note[modificare]

  1. ^ Wikisource Chisholm, Hugh, ed. (). „Azoimide”. Encyclopædia Britannica. 3 (ed. 11). Cambridge University Press. pp. 82–83. .
  2. ^ Dictionary of Inorganic and Organometallic Compounds. Chapman & Hall. 
  3. ^ Curtius, Theodor (). „Ueber Stickstoffwasserstoffsäure (Azoimid) N3H” [On hydrazoic acid (azoimide) N3H]. Berichte der Deutschen Chemischen Gesellschaft. 23 (2): 3023–3033. doi:10.1002/cber.189002302232. 

Vezi și[modificare]