Croissy-Beaubourg

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Croissy-Beaubourg

Prezență online

Croissy-Beaubourg este o comună franceză situată în departamentul Seine-et-Marne, în regiunea Île-de-France.

Face parte din sectorul II (Val Maubuée) al orașului nou[n 1] Marne-la-Vallée.

Geografie[modificare]

Map
Poziția comunei

Localizare[modificare]

Comuna, care se află în Val Maubuée din orașul nou[n 1] Marne-la-Vallée, este situată la 24 km în linie dreaptă la est de Paris, la 7 km sud-est de Chelles, la 11 km sud-vest de Disneyland Paris și la 7 km nord de Ozoir-la-Ferrière.

Comune limitrofe[modificare]

Lognes Torcy Collégien
Fișier:Compass card (ro).svg
Émerainville Roissy-en-Brie Pontcarré

Geologie și relief[modificare]

Altitudinea comunei variază între 87 de metri și 116 metri în punctul cel mai înalt, centrul satului aflându-se la aproximativ 99 de metri altitudine (primărie).

Se întinde pe o suprafață de 11,63 km², dintre care 6 km² reprezintă masiv împădurit.

Hidrografie[modificare]

Sistemul hidrografic al comunei este alcătuit dintr-un curs de apă înregistrat: canalul 01 al comunei Pontcarré, cu o lungime de 2,18 km[1], care se varsă în Morbras[2].

Lungimea sa totală pe teritoriul comunei este de 0,02 km[3].

Comuna cuprinde numeroase oglinzi de apă, dintre care două iazuri tradiționale și vechi: iazul Croissy și iazul Beaubourg, probabil create în secolul al XVII-lea ca iazuri de agrement ale castelului[4]. Aici își are izvorul Maubuée, afluent al Marnei[5], care a dat numele văii omonime.

Fișier:77146-Croissy-Beaubourg-Hydro.png
Hartă hidrografică și a infrastructurilor de transport ale comunei.

Climă[modificare]

În 2010, clima comunei este de tipul climatului oceanic degradat al câmpiilor din Centru și Nord, conform unui studiu al Centrului Național de Cercetare Științifică (CNRS) pe baza unui set de date care acoperă perioada 1971-2000[6] bazat pe o serie de date din perioada 1971-2000. În 2020, Météo-France a publicat o tipologie a climatului pentru Franța metropolitană, în care comuna este expusă unui climat oceanic și se află în regiunea climatică Sud-vest a bazinului Parisian, caracterizată printr-o ploaie redusă, în special primăvara (120-150 mm) și o iarnă rece (3,5 °C)[7].

Pentru perioada 1971-2000, temperatura anuală medie este de 11 °C, cu o amplitudine termică anuală de 15 °C. Cumulul anual mediu de precipitații este de 715 mm, cu 10,6 zile de precipitații în ianuarie și 8,1 zile în iulie[6]. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică Météo-France cea mai apropiată, situată în comuna Torcy la 3 km distanță[8], este de 12,1 °C, iar cumulul anual mediu de precipitații este de 716,4 mm[9][10].

Pentru viitor, parametrii climatici estimati pentru comună pentru anul 2050, conform diferitelor scenarii de emisii de gaze cu efect de seră, pot fi consultati pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022[11].

Mediu natural și biodiversitate[modificare]

Spații protejate[modificare]

Protecția reglementară reprezintă cea mai puternică formă de intervenție pentru conservarea unor spații naturale remarcabile și a biodiversității asociate acestora[12][13].

Pe teritoriul comunei se află un spațiu protejat: „iazul Beaubourg”, obiect al unui decret prefectural de protecție a biotopului, cu o suprafață de 49 ha[14].

Zone naturale de interes ecologic, faunistic și floristic[modificare]

Inventarul zonelor naturale de interes ecologic, faunistic și floristic (ZNIEFF)[n 2] are ca obiectiv realizarea unei acoperiri a celor mai valoroase zone din punct de vedere ecologic, în principal pentru îmbunătățirea cunoașterii patrimoniului natural național și pentru a oferi factorilor de decizie un instrument de sprijin în integrarea mediului în amenajarea teritoriului.

Teritoriul comunei Croissy-Beaubourg cuprinde o zonă ZNIEFF de tip 1[n 3][16], „Iazul Croissy și iazul Beaubourg” (117,55 ha)[17], și o zonă ZNIEFF de tip 2[n 4][16] „pădurile Armainvilliers și Ferrières” (5 682,94 ha), care acoperă 12 comune din departament[18].

Hartă a ZNIEFF de tip 1 din comună.
Hartă a ZNIEFF de tip 2 din comună.

Urbanism[modificare]

Tipologie[modificare]

La 1 ianuarie 2024, Croissy-Beaubourg este clasificată drept centură urbană, conform noii grile comunale de densitate în șapte niveluri, definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice)[n 5][19][20][21] în 2022. Ea aparține unității urbane Paris[n 6], o aglomerație interdepartamentală care reunește 407 comune, dintre care face parte ca localitate din periferie[n 7][22][23]. În plus, comuna face parte din zona metropolitană a Parisului, fiind una dintre comunele din coroana acestuia[n 8][23]. Această zonă cuprinde 1.929 de comune[24][25].

Utilizarea terenurilor[modificare]

În 2018[26], teritoriul comunei se împărțea în 58 % păduri, 16,7 % zone industriale comercializate și rețele de comunicație, 11,3 % terenuri arabile, 7,6 % zone urbanizate, 4,2 % medii cu vegetație arbustivă și/sau ierboasă, 1,9 % spații verzi artificializate neagricole și 0,5 % pajiști[3][27].

Căi de comunicație și transport[modificare]

Orașul este mărginit, la nord, de autostrada A4, al cărei acces este facilitat de un nod rutier situat pe teritoriul comunei (ieșirea 10.1 Val Maubuée Sud).

Satul este, de asemenea, traversat de drumurile departamentale RD406, RD1406 și RD10P. Drumul departamental RD128 își încheie aici traseul.

Riscuri naturale și tehnologice[modificare]

Comuna este clasificată în zona de seismicitate 1, corespunzând unei seismicități foarte scăzute.

Toponimie[modificare]

În 1804 au fuzionat Croissy și Beaubourg.

Comuna se numea anterior Croissy-en-Brie[28].

Istorie[modificare]

Croissy-Beaubourg a fost constituită la 1 floréal an XII (21 aprilie 1804) prin reunirea a două comune înființate de Revoluția franceză, Beaubourg și Croissy[29].

Croissy[modificare]

Crussiacum: senioria Croissy-en-Brie ar fi fost donată în primul sfert al secolului al XI-lea, sub domnia regelui Robert cel Pios, de către seniorul Henry de Croissy abației de Lagny[30], ale cărei autorități au deținut-o în continuare. Ulterior, Croissy a depins probabil de familia Garlande, mari posesori de seigniorii, feude, castele, domenii, pământuri, mori sau păduri în Brie în secolele XI–XII (Livry, Noisiel, Tournan, Gournay, La Queue, Roissy, Torcy…), trecând apoi la descendenții acestora, Montfort (Agnès de Garlande s-a căsătorit cu Amaury al III-lea de Montfort⁠(d) în 1120), apoi Meulan (fiica lor, Agnès de Montfort, s-a căsătorit în 1141 cu Galéran IV de Meulan) și Longueval (strănepoata lor Jeanne/Anne de Meulan s-a căsătorit cu amiralul Aubert II de Longueval-Framerville în 1265).

Este sigur că Meulan, apoi Longueval au deținut Croissy[31][32], iar după aceștia Montmorency (căci fiica lor Jeanne de Longueval s-a căsătorit în 1286 cu E(v)rard de Montmorency-Conflans-Breteuil, paharnic regal, fiul mai mic al lui Mathieu III) și Léon (fiica lor Jeanne de Montmorency s-a căsătorit în 1307 cu Hervé VI de Léon, senior de Noyon-sur-Andelle). Fiul acestora, Henric al VII-lea de Léon, încă făcea omagiu pentru domeniu în 1344.

Probabil printr-o vânzare, o confiscare sau un schimb, Croissy a trecut apoi la un anumit Pierre de/du Pala(i)s, a cărui văduvă l-a cedat în jurul anului 1355, contra a 4.000 de denari de aur lui Nicolas Braque, consilier al lui Ioan al II-lea și Carol al V-lea; acest din urmă rege a răscumpărat Croissy pentru aceeași sumă la 17 decembrie 1356[33].

Alți consilieri ai regilor de Valois au deținut domeniul: camerlanul regal Bureau de La Rivière, care îl poseda în 1372 (împreună cu Gournay); apoi Jean Jouvenel des Ursins de Traînel în 1376 și 1379; o fiică a lui Bureau, Perrette de La Rivière († între 1451/1463, soția lui Guy VI de La Roche-Guyon, † la Azincourt în 1415), a redobândit feuda în prima jumătate a secolului al XV-lea. În a doua jumătate a acestui secol, Jacques d’Estouteville-Torcy de Beynes, consilier-camerlan al lui Carol al VIII-lea, prevot al Parisului între 1479–1509, era senior de Croissy, Obsonville, Beynes și Blainville, baron de Ivry. (Jacques era fiul lui Robert VII și soțul Gillettei de Coëtivy; curios este că vărul său îndepărtat și omonim Jacques era fiul Mariei de La Roche-Guyon, nepotul lui Guy VII de La Roche și strănepotul lui Perrette de La Rivière și Guy VI de La Roche-Guyon menționați mai sus). În timpul Războiului de 100 de Ani, castelul medieval din Croissy a fost cucerit și incendiat de Armagnaci.

Printre deținătorii ulteriori ai Croissy-en-Brie se numără: în 1510 Étienne Petit (1449–1513), notar și secretar al regelui, de asemenea senior de Torcy din 1482/1484; în 1553 Michel de Champrond, căpitan de Chartres; în 1573, marchizul de Cœuvres, tatăl Gabriellei d'Estrées – favorita lui Henric al IV-lea –, urmat de ginerele său, ducele de Brancas-Villars; apoi, în secolul al XVII-lea: Antoine Fouquet de Croissy, diplomat, parlamentar și frondist[34], și Joachim Bérault/Béraud.

Astfel, în 1656, domeniul a fost cumpărat de Joachim Béraud (1603–1683), Mare Audiențiar al Franței, totodată senior de Torcy prin căsătoria sa, în 1655, cu moștenitoarea Marguerite de Laistre. Aceștia și-au măritat fiica, Françoise Béraud, cu Charles Colbert, fratele mai mic al ministrului regelui Ludovic al XIV-lea. Astfel a fost creat marchizatul de Croissy și Torcy în iulie 1676.

În 1764, domeniul Croissy a fost vândut împreună cu Torcy (dar fără titlul de marchiz) fermierului general și secretarului regelui, Antoine François Bouret de Valroche (1711–1776), frate mai mic al lui Étienne-Michel și creditor al lui Jean-Baptiste-Joachim Colbert. Fiica sa moștenitoare, Marie-Antoinette Bouret de Valroche, contesă de Villereau prin a doua sa căsătorie, în 1775, cu Louis-Gaspard de Villereau, a trebuit să cedeze Torcy lui Étienne-Pascal Gigault de Crisenoy, dar a reușit să păstreze Croissy-en-Brie.

După Revoluția din 1789, printre persoanele ilustre care au deținut castelul din Croissy se numără contesa de Montesquiou (1821); prințul de La Trémoille; apoi contele și contesa d’Agoult (1833); și Jules de Courmont (1853; sora sa vitregă Annette-Cécile de Courmont era mama fraților Goncourt[35]). Marie d'Agoult, femeie de litere spirituală, a creat un salon unde aristocrația și artiștii se întâlneau. Printre vizitatori se numărau: Ingres, Émile de Girardin⁠(d), Sainte-Beuve, Heine, Rossini, Chopin, Meyerbeer, Alfred de Vigny, Eugène Sue și Franz Liszt.

Castelul a fost denaturat în secolul al XIX-lea și a suferit o distrugere aproape completă la 17 august 1944, când trupele germane care îl ocupau l-au aruncat în aer.

Beaubourg[modificare]

Bellus Bergus : Beaubourg avea o capelă seniorială transformată în parohie în secolul al XII-lea. Aceasta îi avea ca patroni pe Sfânta Maria Magdalena și pe Sfântul Marlin și era ridicată în curtea castelului. Castelul din Beaubourg, construit pe o mică înălțime, înconjurată de șanțuri, era reședința unei seigneurii care depindea de baronia de Montjay. Dintre principalii posesori pot fi menționați[32]:

  • O familie seniorială locală din secolul al XIII-lea (Jean în 1221 și Simon de Beaubourg în 1240); Simon des Essarts în 1326;
  • Nicolas Braque (circa 1320–august 1388), puternic consilier al regilor Ioan al II-lea și Carol al V-lea, achiziționează Croissy, Clotomont (la Croissy) și Beaubourg în jurul anului 1355, apoi fiica sa, Marie Braque, transmite aceste două ultime feude soțului ei, Pierre de Villebéon; un anume Raoul de Longueval, pe care istoricul Jean Lebeuf⁠(d) îl prezenta ca fiind al doilea soț al Mariei Braque, deși acest lucru nu este cert; fiica lui Pierre și a Mariei Braque, Marguerite de Villebéon, se căsătorește cu Guillaume du Drac, vicont de Aÿ, † fără descendenți circa 1414, fiul Jacquelinei d’Aÿ († 1404) și al lui Jean I d’Aÿ († 1413)[36];
  • Familia du Drac[37] păstrează apoi Beaubourg și Clotomont, prin cei doi frați ai lui Guillaume, Philippe du Drac, vicont de Aÿ, și Girard du Drac, stăpân de Claye; Anne du Drac, nepoata lui Philippe, aduce feudele ca zestre soțului ei Jean de Marle(s) de Versigny[38] (fiul lui Arnaud de Marle, Garde des Sceaux, † 1456, el însuși fiul cancelarului Henri): părinții lui Christophe de Marle (circa 1485–1555; consilier la Parlament, canonic de Avranches), ai lui Claude (căsătorită cu Augustin de Thou) și ai lui Nicole de Marle (căsătorită cu René Hector de Péreuse); fiii acestora, Nicolas Hector de Perreuse (maître des requêtes, prévôt des marchands în 1586–1588) și fratele său Christophe I Hector de Marle de Versigny (maître des requêtes), moștenesc Beaubourg și Clotomont de la unchiul lor matern Christophe de Marle; Jacques Hector de Marle († 1651; al doilea fiu al lui Christophe I Hector de Marle) le deține apoi, urmat de fiica sa, Claude Hector de Marle, care le aduce drept zestre vărului său primar Bernard Hector de Marle († 1694; fiul Mariei, fiica lui Oudard Colbert de Villacerf, și al lui Christophe II Hector de Marle, fratele mai mare al lui Jacques), cu care se căsătorește în 1655; în 1665, Bernard Hector de Marle vinde Beaubourg și Clotomont lui Marie Vivien, văduva lui Simon Bachelier, colector general al Finanțelor din Orléans;
  • Un alt Simon Bachelier, fiul celor precedenți, de asemenea colector general al Finanțelor din Orléans, îi succede mamei sale, Marie Vivien, în 1668; după el urmează fiul său Jean-Baptiste-Joseph (în 1697) și nepotul său Louis-Jean-Baptiste Bachelier (în 1711); apoi moștenește vărul primar al acestuia din urmă, Simon-Louis Brûlart de La Borde de Rouvres[39] († fără descendenți după 1754; fiul lui Denis-Noël Brûlart, marchiz de Rouvres (circa 1670–1739), și al lui Bonne-Marie Bachelier, † 1716, sora lui Jean-Baptiste-Joseph);
  • Ultimii seniori sunt Tissart de Rouvres: sora lui Denis-Noël, Madeleine Brûlart (circa 1666–1761), se căsătorește în 1696 cu Louis-Alexandre Tissart (circa 1659–1732); fiul lor, Louis-Jacques-Noël, marchiz de Tissart de Rouvres[40] († 1775; văr primar cu Simon-Louis Brûlart, ofițer în garda franceză), devine noul senior; acesta a magnetizat un arbore din parcul castelului; descendența lui este asigurată prin fiul său, marchizul Louis-Joseph (1754–1795), și prin fiica sa, Louise-Marthe (1754–1804; căsătorită în 1773 cu Emmanuel-Maurice Pondre de Guermantes, 1747–1785).

Apoi vechiul domeniu a fost dezmembrat: jurisconsultul Treilhard (1742–1810) a fost proprietar al castelului, care a devenit în 1846 proprietatea lui M. de Tupigny de Bouffé. La moartea acestuia, nepoata sa, contesa de Ferrières de Sauveboeuf, l-a moștenit, apoi l-a revândut. M. Smadja, patron și director al ziarului Combat, a fost ultimul proprietar. În 1975, castelul aflat în ruine a fost demolat pentru a face loc unor birouri. Doar anexele castelului au fost conservate și restaurate, iar astăzi adăpostesc sediul central al grupului de hipermarketuri Cora.

Populația și societatea[modificare]

Date demografice[modificare]

Evoluția numărului de locuitori este cunoscută prin recensămintele populației efectuate în comună începând din 1793. Pentru comunele cu mai puțin de 10 000 de locuitori, un recensământ al întregii populații este realizat la fiecare cinci ani, populațiile legale pentru anii intermediari fiind estimate prin interpolare sau extrapolare[41][42].

În 2022, comuna număra 1 969 locuitori[n 9], în scădere cu -0,71 % față de 2016 (Seine-et-Marne: +3,92 %, Franța fără Mayotte: +2,11 %).

Demografia în Croissy-Beaubourg (Sursa : EHESS[29], INSEE[43][44][45])
An 17931821184118611876188619011921193619621982200620142022
Populație 2012592822702472442422602272171 5552 0972 0081 969

Cultură locală și patrimoniu[modificare]

Locuri și monumente[modificare]

  • Ferma Lamirault, o fermă fortificată, monument istoric înscris în 1985[46], se întinde atât pe teritoriul comunei Croissy-Beaubourg, cât și pe cel al comunei Collégien.
Are particularitatea de a fi înconjurată de șanțuri, menționate încă din secolul al XIV-lea.
Reședință seniorială în secolul al XVII-lea, a fost achiziționată de Joseph Fouché, care a transformat castelul în fermă. Ulterior, edificiul a fost cumpărat de James de Rothschild⁠(d).
  • Biserica aflată sub hramul Sfântului Marcel (Marcel de Chalon, care a suferit martiriul la Chalon-sur-Saône, și nu Sfântul Marcellin). Biserica primitivă (secolul al XVII-lea) a fost mutată pe amplasamentul actual în 1687, restaurată în 1856 și demolată în 1958 din cauza riscului de prăbușire. Biserica actuală a fost inaugurată în 1961, iar clopotnița i-a fost adăugată în 1993.
  • Vestigii ale castelului din Croissy, reconstruit în secolul al XVII-lea de Charles Colbert și incendiat în iunie 1944[47].
Bornă care marca odinioară intrarea în sat
Castelul Croissy Beaubourg în 1910

Personalități[modificare]

  • Joseph Fouché (1759-1820), om politic francez, a fost proprietarul domeniului Lamirault.
  • Marie d'Agoult (1805-1876), scriitoare franceză, a fost proprietara castelului din Croissy.
  • Anselm Kiefer (1945-), artist plastician german, are un atelier în comună din 2009[48][49].
  • Margaux Rouvroy⁠(d) (2001-), jucătoare profesionistă de tenis, născută la Croissy-Beaubourg.

Înfrățiri[modificare]

Note[modificare]

  1. ^ a b Politica orașelor noi franceze este o politică de amenajare a teritoriului, implementată în Franța începând cu mijlocul anilor 1960 și continuând până în prezent, având ca aplicare practică crearea a nouă orașe noi pe teritoriul național. Obiectivul principal al acestui plan este de a evita concentrarea urbană în marile metropole, în special la Paris, și de a încuraja un dezvoltare urbană multipolară.
  2. ^ În Franța, o zonă naturală de interes ecologic, faunistic și floristic (prescurtat ZNIEFF) este un spațiu natural inventariat datorită caracterului său remarcabil. Aceasta completează zonele reglementate (ariile protejate) pentru a ghida deciziile de amenajare a teritoriului (documente de urbanism, crearea de spații protejate, scheme departamentale pentru cariere etc.) și pentru a evita artificializarea zonelor cu un înalt interes ecologic[15].
  3. ^ Zonele ZNIEFF de tip 1 sunt sectoare cu o suprafață, în general, limitată, caracterizate prin prezența unor specii, asocieri de specii sau habitate rare, remarcabile sau reprezentative pentru patrimoniul natural regional sau național.
  4. ^ Zonele ZNIEFF de tip 2 sunt mari ansambluri naturale bogate sau puțin modificate, care oferă potențialități biologice importante.
  5. ^ Conform zonei de clasificare a comunelor rurale și urbane publicată în noiembrie 2020, în aplicarea noii definiții a ruralității validată la 14 noiembrie 2020 în cadrul comitetului interministerial pentru ruralități.
  6. ^ O unitate urbană este, în Franța, o comună sau un ansamblu de comune care prezintă o zonă de construcții continue (fără întreruperi de peste 200 de metri între două construcții) și care are cel puțin 2.000 de locuitori. O comună trebuie să aibă mai mult de jumătate din populația sa în această zonă construită.
  7. ^ Într-o aglomerație multicomunală, o comună este considerată suburbie atunci când nu este oraș-centru, adică atunci când populația sa este mai mică de 50% din populația aglomerației sau a celei mai populate comune. Unitatea urbană a Parisului include un oraș-centru și 406 comune suburbane.
  8. ^ În octombrie 2020, noțiunea de zonă metropolitană a înlocuit vechea noțiune de zonă urbană, pentru a permite comparații coerente cu alte țări din Uniunea Europeană.
  9. ^ Populația municipală legală în vigoare la 1 ianuarie 2025, înregistrată în anul 2022, este definită în limitele teritoriale în vigoare la 1 ianuarie 2024, data de referință statistică fiind 1 ianuarie 2022.

Referințe[modificare]

  1. ^ „Fiche cours d'eau - Canal 01 de la Commune de Pontcarre” (în français). Sandre. Accesat în . 
  2. ^ „Fiche cours d'eau - Morbras” (în français). Sandre. Accesat în . 
  3. ^ a b „Fișa Comunei – Croissy-Beaubourg” (în français). SIGESSN BRGM. Accesat în . 
  4. ^ „Les étangs du Val Maubué (Iazurile din Val Maubué)” (în français). Syndicat d'agglomération nouvelle du Val Maubuée. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ „Val Magazine no 107 - Chaîne des plans d'eau : Quand le paysage guide les aménageurs (Revista Val nr. 107 - Lanțul de corpuri de apă: Când peisajul ghidează dezvoltatorii)” (PDF) (în français). Syndicat d'agglomération nouvelle du Val Maubuée. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  6. ^ a b Joly, Daniel; Brossard, Thierry; Cardot, Hervé; Cavailhes, Jean; Hilal, Mohamed; Wavresky, Pierre (). „Les types de climats en France, une construction spatiale”. Cybergéo, revue européenne de géographie - European Journal of Geography (în français și English). 501. Accesat în . 
  7. ^ „Un peu de géographie (Un pic de geografie)” (în français). Météo-France. Accesat în . 
  8. ^ „Distanța dintre Croissy-Beaubourg și Torcy” (în français). distance.to. Accesat în . 
  9. ^ „Stația Météo-France Torcy - fișă climatologică - perioada 1991-2020” (PDF) (în français). Météo-France. Accesat în . 
  10. ^ „Stația Météo-France Torcy - fișă de metadate” (PDF) (în français). Météo-France. Accesat în . 
  11. ^ „Climadiag Commune France: Diagnosticați problemele climatice din comunitatea dvs” (în français). Météo-France. Accesat în . 
  12. ^ „Les différents espaces protégés (Diferitele spații protejate)” (în français). Observatoire de la Biodiversité Centre-Val de Loire. Accesat în . 
  13. ^ „Liste des espaces protégés sur la commune (Lista spațiilor protejate în comună)” (în français). INPN - MNHN. . Arhivat din original în . Accesat în . 
  14. ^ „l'« étang de Beaubourg » - fiche descriptive (Fișa descriptivă a iazului Beaubourg)” (în français). INPN - MNHN. . Arhivat din original în . Accesat în . 
  15. ^ „Lista siturilor ZNIEFF franceze clasificate pe regiuni” (în français). INPN - MNHN. Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ a b „Liste des ZNIEFF de la commune de Croissy-Beaubourg (Lista ZNIEFF din comuna Croissy-Beaubourg)” (în français). INPN - MNHN. . Arhivat din original în . Accesat în . 
  17. ^ „ZNIEFF l'« Étang de Croissy et étang de Beaubourg » - fiche descriptive (ZNIEFF "Iazul Croissy și iazul Beaubourg" - fișă descriptivă)” (în français). INPN - MNHN. . Arhivat din original în . Accesat în . 
  18. ^ „ZNIEFF les « forêts d'Armainvilliers et de Ferrières » - fiche descriptive (ZNIEFF "pădurile Armainvilliers și Ferrières" - fișă descriptivă)” (în français). INPN - MNHN. . Arhivat din original în . Accesat în . 
  19. ^ INSEE (). „Zonage rural”. observatoire-des-territoires.gouv.fr (în français). Arhivat din original la . Accesat în . 
  20. ^ „Commune urbaine – définition (Comună urbană – definiție)” (în français). Insee. Accesat în . 
  21. ^ „La grille de densité 2019 (Grila de densitate 2019)” (în français). Insee. . Accesat în . 
  22. ^ „Unități urbane 2020 - Paris” (în français). Insee. Accesat în . 
  23. ^ a b „Metadatele comunei Croissy-Beaubourg” (în français). Insee. Accesat în . 
  24. ^ „Zona metropolitană a orașelor 2020 - Paris” (în français). Insee. Accesat în . 
  25. ^ Bellefon, Marie-Pierre de; Eusebio, Pascal; Forest, Jocelyn; Pégaz-Blanc, Olivier; Warnod, Raymond (). „En France, neuf personnes sur dix vivent dans l'aire d'attraction d'une ville”. INSEE FOCUS (în français). 211. Accesat în . 
  26. ^ „CORINE Land Cover - Données et études statistiques (CORINE Land Cover - Date și studii statistice)” (în français). Ministère de la Transition écologique et de la Cohésion des Territoires. . Accesat în . 
  27. ^ „Fiche communale d'occupation des sols en 2017 (comparaison avec 2012) (Fișa de ocupare a solului a comunei în 2017 (comparație cu 2012))” (PDF) (în français). Institut Paris Region. . Accesat în . 
  28. ^ „Croissy-Beaubourg” (în français). genea77-shage. Accesat în . 
  29. ^ a b „Des villages de Cassini aux communes d'aujourd'hui - Croissy-Beaubourg (De la satele Cassini la comunele de astăzi - Croissy-Beaubourg)” (în français). École des hautes études en sciences sociales. Accesat în . 
  30. ^ „Abbaye Saint-Pierre (ancienne)” (în français). Ministère français de la Culture, base Mérimée. Accesat în . 
  31. ^ Lebeuf, Jean (). Histoire du diocèse de Paris, t. XIV (Istoria diecezei de Paris, vol. XIV) (în français). Paris: Prault Père. p. 446-455. 
  32. ^ a b Michelin, Louis (). Essais historiques et statistiques sur le département de Seine-et-Marne, 3e livraison (Studii istorice și statistice despre departamentul Seine-et-Marne, a 3-a livrare) (în français). Louis Michelin. p. 849-859. 
  33. ^ d'Hozier, Louis-Pierre; d'Hozier de Sérigny, Antoine-Marie (). Armorial général de la Noblesse de France, 3e Registre, 1re partie (Armorialul general al nobilimii Franței, a 3-a înregistrare, partea 1) (în français). Paris: Pierre Prault. p. 29-30. 
  34. ^ „Fouquet de Croissy” (în français). Voltaire Foundation. . Accesat în . 
  35. ^ Billy, André (). Les frères Goncourt: La vie littéraire à Paris pendant la seconde moitié du XIXe siècle (Frații Goncourt: Viața literară în Paris în a doua jumătate a secolului al XIX-lea) (în français). FeniXX. 
  36. ^ „Jean du Drac” (în English). Geneanet. Accesat în . 
  37. ^ „Famille du Drac (Familia du Drac)” (PDF) (în français). Racines & Histoire. Accesat în . 
  38. ^ „Famille de Marle de Versigny et famille Hector de Marle (Familia de Marle de Versigny și familia Hector de Marle)” (PDF) (în français). Racines & Histoire. Accesat în . 
  39. ^ „Famille Brulart (Familia Brulart)” (PDF) (în français). Racines & Histoire. Accesat în . 
  40. ^ „Louis-Jacques-Noël Tissart marquis de Rouvres (Louis-Jacques-Noël Tissart marchiz de Rouvres)” (în français). Geneanet. Accesat în . 
  41. ^ „Présentation du recensement de la population (Prezentarea recensământului populației)” (în français). Insee. iunie 2022. Accesat în . 
  42. ^ „Documentation complémentaire sur le recensement (Documentație suplimentară despre recensământ)” (în français). Insee. . Accesat în . 
  43. ^ „Fișe Insee - Populații de referință ale comunei pentru anul 2006 Croissy-Beaubourg” (în français). INSEE. Accesat în . 
  44. ^ „Fișe Insee - Populații de referință ale comunei pentru anul 2014 Croissy-Beaubourg” (în français). INSEE. Accesat în . 
  45. ^ „Fișe Insee - Populații de referință ale comunei pentru anul 2022 Croissy-Beaubourg” (în français). INSEE. Accesat în . 
  46. ^ „Ferme de Lamirault (également sur commune de Croissy-Beaubourg)” (în français). Ministère français de la Culture, base Mérimée. Accesat în . 
  47. ^ „Le parc du château de Croissy (Parcul castelului Croissy)” (în français). Accesat în . 
  48. ^ „Atelier Anselm Kiefer à Croissy (Atelierul Anselm Kiefer la Croissy)”. Connaissance des arts (în français) (689). 
  49. ^ Duponchelle, Valérie (). „Anselm Kiefer : "Dès que l'on fait un tableau, tout devient beau" (Anselm Kiefer: "De îndată ce faci un tablou, totul devine frumos")” (în français). Le Figaro. Accesat în . 

Bibliografie[modificare]

  • Le patrimoine des communes de la Seine-et-Marne (Patrimoniul comunelor din Seine-et-Marne) (în français). 2. Paris: Éditions Flohic. . p. 1416–1418. ISBN 2-84234-100-7. 
  • Croissy-Beaubourg, un siècle d'images (Croissy-Beaubourg, un secol de imagini) (în français). Manchecourt. . 

Vezi și[modificare]

Legături externe[modificare]