Key Largo (film)

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Key Largo (film)
Fișier:Key largo432.jpg
RatingFișier:.gif
Bazat peEroare Lua în Modul:Wikidata la linia 760: attempt to compare number with nil 
DistribuțieEroare Lua în Modul:Wikidata la linia 760: attempt to compare number with nil 
Eroare Lua în Modul:Wikidata la linia 760: attempt to compare number with nil 
PremieraEroare Lua în Modul:Wikidata la linia 760: attempt to compare number with nil 
ȚaraEroare Lua în Modul:Wikidata la linia 760: attempt to compare number with nil 
PremiiEroare Lua în Modul:Wikidata la linia 760: attempt to compare number with nil 
NominalizăriEroare Lua în Modul:Wikidata la linia 760: attempt to compare number with nil 
Prezență online

Key Largo este un film noir american din 1948 regizat de John Huston. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Humphrey Bogart, Edward G. Robinson și Lauren Bacall; în rolurile secundare cu Lionel Barrymore și Claire Trevor.[1][2]

Filmul este o adaptare de Richard Brooks și Huston a piesei omonime de teatru din 1939 de Maxwell Anderson, care a fost jucată pe Broadway de 105 ori în 1939 - 1940.[3]

Key Largo a fost al patrulea și ultimul film în care apare perechea de actori căsătoriți Bogart și Bacall, după A avea sau a nu avea (1944), Somnul de veci (1946) și Pasaj întunecat (1947). Edward G. Robinson a fost menționat pe generic al doilea (în spatele lui Bogart) ca gangsterul Johnny Rocco: o sinteză fierbinte și mai veche a numeroase rolurile timpurii ale sale de răufăcători. Personajele sunt prinse în timpul unui uragan într-un hotel deținut de socrul lui Bacall, interpretat de Lionel Barrymore. Claire Trevor a câștigat în 1948 Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar pentru rolul jucat în acest film, ca iubita alcoolică a lui Rocco, abuzată fizic.

Prezentare[modificare]

Fișier:Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Frank McCloud merge într-un hotel aflat pe insula Key Largo, Florida pentru a-i onora memoria unui prieten care a murit cu curaj în unitatea sa în timpul celui de-al doilea război mondial. Văduva prietenului său, Nora Temple, și tatăl ei aflat într-un scaun cu rotile, James Temple conduc hotelul și îl primesc călduros, Cei trei ajung prizonieri în hotel după ce acesta este ocupat de o bandă de gangsteri condusă de Johny Rocco care așteaptă trecerea uraganului. Domnul Temple nu-l poate înfrunta decât verbal pe Rocco datorită infirmității sale. Deziluzionat de violența războiului, Frank este reticent în a acționa la început împotriva gangsterilor.

Distribuție[modificare]

Producție[modificare]

Scenariul a fost adaptat după o piesă omonimă din 1939 a lui Maxwell Anderson. În piesa de teatru, gangsterii sunt bandidos mexicani, războiul în cauză este Războiul Civil Spaniol, iar Frank este un dezertor dezgustător care moare la sfârșit.

Primire[modificare]

A avut încasări de 3.250.000 $ din vânzările din SUA.[4]

Premiile Oscar:

Alte onoruri:

În 2003, Institutul American de Film l-a nominalizat pe Johnny Rocco ca răufăcătorul din acest film în lista AFI's 100 Years...100 Heroes & Villains.[5] În 2008, Institutul American de Film a nominalizat acest film în Top 10 Gangster Films list.[6]

Note[modificare]

  1. ^ Variety film review; 7 iulie 1948, p. 6.
  2. ^ Harrison's Reports film review; 10 iulie 1948, p. 111.
  3. ^ Key Largo at the Internet Broadway Database
  4. ^ "Top Grossers of 1948", Variety 5 January 1949 p 46
  5. ^ „AFI's 100 Years...100 Heroes & Villains Nominees” (PDF). Accesat în . 
  6. ^ „AFI's 10 Top 10 Nominees” (PDF). Arhivat din original în . Accesat în . 

Legături externe[modificare]

Vezi și[modificare]