Leonid Piper

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Piper (dezambiguizare).
Leonid Piper
Date personale
Activitate
Opere semnificative 
Note

Leonid Piper (în русский язык Піпер Леонід Орестович; n.  ?) a fost un filozof, jurist și traducător sovietic.

Biografie[modificare]

S-a născut în anul 1897 în satul Ovseanic din ținutul Balta, gubernia Podolia (Imperiul Rus), într-o familie nobiliară. După ce a făcut studii medii, a intrat la Institutul de Inginerie Feroviară din Petrograd, dar nu a absolvit instituția și în septembrie 1918 s-a oferit voluntar pe front. În același an a intrat în rândurile Partidului Comunist. După sfârșitul Războiului Civil, a lucrat timp de doi ani în gubernia Novgorod ca procuror-asistent și șef al consiliului de apărare (1921–1923).

În 1923–1924 a studiat la Institutul de Profesori din Moscova. Din 1924 a locuit la Odesa, unde a lucrat inițial ca șef al departamentului de învățământ și lector la cursurile juridice la Comisariatul Poporului de Justiție. În 1925 a trecut la activitatea didactică în instituții de învățământ superior: a lucrat la Institutul de Învățământ Public din Odesa (1925–1930), Institutul de Economie Națională din Odesa (1925–1930) și Institutul de Educație Profesională din același oraș (1930–1931), unde a predat materialism istoric, leninism, lege și seminarism sovietic. Totodată, a fost cercetător la Departamentul de Cercetare a Problemelor Juridice de la Institutul de Studii Juridice, unde s-a ocupat de problemele teoriei și metodologiei generale a dreptului.[1]

Din 1928 a ocupat funcția de profesor.

În decembrie 1926 a intrat la Facultatea de Drept a Institutului de Economie Națională din Odesa, iar în ianuarie 1928 a finalizat cursul de studii. După ce și-a susținut teza de calificare pe tema „Probleme controversate în teoria marxistă a dreptului” în mai 1928, a primit un certificat de specialitate juridică.

La începutul anilor 1930 s-a mutat la Leningrad și a început să lucreze la Universitatea de Stat din acest oraș.

În 1938 a fost arestat sub acuzația de activități troțkiste contrarevoluționare. În februarie 1938 a fost condamnat la moarte de troica NKVD, iar la 14 aprilie a aceluiași an a fost împușcat. A fost reabilitat postum în 1956.[2]

Note[modificare]

  1. ^ Мировоззрение Герцена. Историко-философский очерк./ Л. Пипер. – М.-Л.: Госсоцэкономиздат, 1935. – 278 с.
  2. ^ Пипер Л. О. / Философская энциклопедия: в 5 т. /Глав. ред. Ф. В. Константинов. – Т. 4. – М.: СЭ, 1967 /https://dic.academic.ru/dic.nsf/enc_philosophy/7062/ПИПЕР

Bibliografie[modificare]

  • Наука и научные работники СССР (без Москвы и Ленинграда). — Л., 1928. — С. 309;ru
  • Левченко В. В. Історія в Одеському інституті народної освіти: викладання та дослідження // ЗІФ. — Вип. 12. — Одеса, 2002. — С. 235–236;
  • Левченко В. В. Ротація професорсько-викладацького складу з гуманітарних дисциплін в Одеському інституті народної освіти // Науковий вісник. Одеський державний економічний університет. — № 17 (37). — Одеса, 2006. — С. 145.
  • В. М. Букач. Науковці Південноукраїнського національного педагогічного університету імені К. Д. Ушинського: Біографічний словник.  — Вип. 4. — Одеса: ПНПУ, 2022. — С. 63 - 64. http://dspace.pdpu.edu.ua/bitstream/123456789/15188/3/Bukach%20Valery%20Mykhailovych.%20Іssue.%204..pdf